Doar despre tuneluri, buncare si forturi

Unde duc catacombele Bucurestiului

2011-06-15T22:06:00.000+03:00

Deşi legendele urbane vorbesc despre zeci de tuneluri secrete care străbat măruntaiele Capitalei, documentele oficiale consemnează doar existenţa unei singure galerii subterane.- http://tinyurl.com/6dy7hg2

Foto: Abonatuconnex
Continuarea articolului la: http://tinyurl.com/6dy7hg2

Clujul subteran şi fântânile din pivniţe

2011-05-01T17:49:00.013+03:00

Specialiştii Muzeului de Istorie a Transilvaniei descriu într-un articol apărut în Monitorul de Cluj, particularităţile reţelelor subterane ale Clujului. Legendele tunelurilor de sub Cluj circulă nu doar printre locuitorii oraşului, ele înfierbântă şi minţile turiştilor care poposesc adesea în localurile amenajate în catacombe. Articolul a apărut în data de 7 ianuarie, 2008; text: Florentina Tătar; foto: Diana Şandor.

Legende contemporane

Catacombele Clujului ascund multe legende fascinante

Fiecare clujean a auzit despre legendele reţelelor subterane din oraş. Se spune că un tunel ar lega Biserica Sfântul Mihail de Cetăţuie, trecând pe sub Someşul Mic. Altul ar porni de la aceeaşi biserică şi ar duce pina la cetatea de la Floresti. Mai mult, toate bisericile vechi ar avea cripte la subsol, in vreme ce pasaje secrete ar uni cladiri importante ale orasului sau chiar locuinte. Scolarii de la Liceul de Muzica stiu o trapa aflata chiar lângă Consiliul Profesoral, care ar cobori intr-o cripta si de acolo s-ar putea ajunge pe sub pamint pina sus, la Cetăţuie. Cei de la „Coşbuc“ se adună uneori intr-un hau inconjurat de ziduri chiar sub terenul de sport. Un alt tunel trece pe sub intersectia de la Melody, legind odinioara un hotel de farmacia in care si astazi pot fi vazute ca exponate de muzeu leacuri ca „praf de mumie“ sau elixire ale dragostei. In locatia unde functioneaza Diesel Club s-ar fi gasit in secolul XIX o statuie a lui Priap, zeitate antica a fecundităţii, asociat cu practicile orgiastice ale aristocratiei antice, nu departe, zic circotasii, de specificul clubbing-ului de astazi. Un cercetator care ar fi studiat in anii ’60 subteranele Clujului ar fi fost recrutat apoi in rindul Securitatii. Unele subsoluri, cum e cel de la Palatului Copiilor, ar fi ascuns groaznice torturi si crime ale comunistilor impotriva unor detinuti politici. In Music Pub ar fi fost pe vremuri o crama de vinuri si o morga. Fostul local Flash ar fi gazduit petreceri ale unor autoritati ale regimului comunist in timpul vizitelor de la Cluj. In ’89 se vorbea de tunelurile Securităţii. Un cuib de securişti s-ar fi adăpostit atunci la subsolul hotelului Continental, unde s-ar fi găsit în acele zile o cutie cu valută.

Cimitir în Music Pub

Cele mai cunoscute subsoluri clujene sunt astăzi cele care adăpostesc localuri, apreciate de boemi, artişti, clubberi şi căutate de cei care ne viziteaza orasul. Despre cei care se simt atrasi sa isi petreaca timpul in asemenea locuri se spune ca simt de fapt nevoia unor schimbari majore in viata lor, ca de fapt este o trecere in celalalt tarim, pomenit adesea in povesti, pentru a gasi acolo secrete, putere si comori. Fostul Music Pub, local subteran cu mese insirate de-a lungul unui coridor lung, vestit pentru muzica buna, carnavalurile, artistii si populara piine cu untura si cu ceapa, a intrat in atentia specialistilor nu demult, in timpul renovarilor, cind, in zona barului de linga biliard, s-au gasit niste schelete. Pivnitele din acea zona nu au facut parte din oraşul vechi, asigură istoricul Tudor Sălăgean, de la Muzeul de Istorie a Transilvaniei (MNIT), care estimează respectivele clădiri la o vechime de cel mult două secole.

„Acolo a fost un cimitir, probabil manastire sau spital. Erau morminte fără inventar, deci fie de oameni sarmani, fie de calugari sau calugarite, iar cind au construit cladirea le-au lasat acolo sau le-au reingropat“, precizeaza istoricul Tudor Sălăgean.

În Zvon Pub, aflat în zona cu cele mai vechi clădiri de acest tip, se afla cel mai adânc astfel de subsol, Dieselul se poate lăuda cu unul din cele mai frumoase ancadramente, iar deasupra firmei de la clubul Autograf se afla un splendid blazon nobiliar.

Tunel pentru contrabandă, în Janis Pub

În Janis Pub, chiar în spatele scenei, se întinde un tunel de câţiva metri, de-a lungul căruia cei din local insira uneori candele aprinse. „Nu s-au facut cercetari acolo, însă acest gen de tunele era folosit in secolele XVI-XVIII la contrabanda. Erau case de mestesugari si negustori şi in acea vreme functionau reglementari destul de stricte, ce-i facea sa isi doseasca marfurile pentru care nu doreau sa plateasca impozite. De pilda, era o lege locala care interzicea importul si consumul de vin strain in oras, pina nu se epuiza cel produs pe plan local. Se pare ca acesta era deosebit de prost, asa ca cine voia vin bun trebuia sa il ascunda“, explica istoricul. Potrivit acestuia, orasul medieval detinea pivnite vaste pe sub aceste locuinte, iar trecerile secrete dintre ele „puteau servi si la refugierea unor persoane amenintate sau urmarite“. „Un astfel de pasaj de trecere, cu înălţimea de 1 metru şi o lungime totala de 3-4 metri, a fost descoperit in urma cu putini ani, cu ocazia cercetarilor arheologice efectuate in subsolul casei in care s-a nascut principele Ştefan Bocskai (azi Universitatea „Sapientia“). Este posibil ca pasajul existent în subsolul clădirii de pe str. Eroilor nr. 5 (locaţia Janis Pub) să aibă un caracter similar“, mai precizeaza Salagean. Legendele au intrat si in atentia lumii universitare clujene, la mijlocul anilor ’60, dupa cum adauga acesta. „Istoricul Stefan Pascu vorbea despre tunele in ultimii sai ani si a initiat o campanie de sondaje arheologice in diferite puncte ale orasului, in cautarea legendarelor sale tunele. Aceste cercetari nu au condus insa la nici un rezultat“, afirma istoricul. „Este interesant de semnalat doar faptul ca, invariabil, centrul de plecare al acestor retele imaginare de tunele este plasat in vechea biserica gotica din centrul orasului, care a ramas pina astazi adevaratul centru simbolic al Clujului“, tine sa precizeze Tudor Salagean.

„Aberatie tehnica“

Alte puncte de vedere exclud insa posibilitatea existentei faimoaselor tuneluri. Totul ar fi pornit de la faptul ca in evul mediu mai toate casele aveau pivnite adinci si incapatoare, in care se intra direct din strada ca sa usureze descarcarea diferitelor marfuri depozitate acolo. „Stapinirea ce a venit dupa aceasta epoca, mai exact austriecii, a hotarit sa elimine toate gaurile si piedicile din trotuare, pentru fluidizarea circulatiei. Au fost zidite si intrarile in pivnite, si coloanele de la fatade. Există multe case la care nu te-ai gândi ca ar fi avut vreodata asa ceva, de asta cind e descoperita vreo asemenea intrare cu chenar de piatra lumea ramine cu impresia ca acolo ar fi un tunel“, pune lucrurile la punct arhitectul Virgil Pop, membru al Comisiei monumentelor istorice din Cluj. Nu exista casa veche în Cluj care să nu aiba un asemenea subsol. Foarte putine mai pastreaza coloane din acea vreme, distruse in acelasi elan al ordinii si bunei circulaţii pe trotuare. Unul din cele mai vaste subsoluri s-ar fi aflat la sediul unde funcţionează şi astăzi Parohia Romano-Catolica şi in care se depozitau marfurile strinse din zeciuiala datorata de localnici bisericii. Intre clubul Diesel si fostul Flash ar fi un coridor de trecere. „Sub gangurile carosabile nu se facea subsol, ca sa nu se prabuseasca acolo carutele, ci doar coridoare inguste“. Intr-un alt subsol a fost inchisoarea orasului, unde se mai pastreaza inscriptii scrijelite de fosti detinuti. Pop a mai enumerat ca „subsoluri superbe“ cel de la Melody, de la Palatul Banffy, Muzeul Etnografic al Transilvaniei, cladirea BNR, cel din Piata Unirii nr. 2 sau cel al casei baroce, unde functioneaza Speed. „Tunelurile sint o aberatie tehnica. Nici macar nu ar fi utile. Tine de natura umana sa se bucure de lucruri neobisnuite, cred ca jumatate de planeta crede in extraterestri...“, este convins arhitectul. Nu exclude posibilitatea ca aceste spaţii să fie exploatate turistic, ca în alte oraşe medievale ale lumii. „La noi însă lumea e doritoare de cârciumi, asta are o eficienţă economică fantastică“, punctează acesta.

Adăposturi antiaeriene

Subsolurile vaste au mai avut şi rol de refugiu în anii ’40, când, la fel ca toată ţara, Clujul se pregatea de razboi. Pivnitele medievale erau de departe cel mai bun spatiu de amenajare a adaporturilor antiaeriene, drept pentru care autoritatile au demarat lucrarile in puncte vitale ale orasului. „Exista planuri realizate de arhitecti pentru adaposturi aflate la subsolul actualului Colegiu Academic al Universitatii «Babes-Bolyai», la cladirea in care atunci era Banca de Credit, pe strada Iuliu Maniu nr. 29 (fosta proprietate a ISCT), la Casa Uniunii Muncitorilor Grafici din Cluj, pe Memorandumului nr. 23, la Sora, pe strada Tudor Vladimirescu, la Casa Invatatorului“, precizează istoricul Vasile Lechintan, referent la Direcţia Judeţeana a Arhivelor Naţionale Cluj. Bombardamentele americanilor şi apoi ale nemţilor aflaţi în retragere au afectat şi Clujul, mai ales in zona garii. Nici Lechintan nu este de acord cu legendarele tunele. „In jurul orasului erau ziduri de aparare, înconjurate de santuri adânci cu apă. Acestea trebuiau să fie foarte adânci, există în arhive acte în care oamenii se plângeau că s-a rupt podul. Oricum, nu există acte care să pomenească de tunele“, afirmă acesta.

Mostenire in curs de distrugere

„Înainte de bombardamente oamenii au fost sfătuiţi să îşi facă tunele până la pivniţele vecine, ca să se poate refugia în caz de explozii in pivnitele lor. Dupa declararea pacii, majoritatea au renuntat la acestea, nu mai parea util ca altii sa aiba acces la gospodaria ta“, aduce o alta ipoteza dr. Adrian Andrei Rusu, de la Institutul de Arheologie si Istoria Artei. Pivnitele sint cele mai vechi relicve ale urbanisticii orasului, mai ales că mai există puţine elemente ale trecutului renascentist şi gotic al oraşului. „Necazul e că niciodată un for ştiinţific, academic sau administrativ nu s-a mobilizat pentru cartarea acestor pivniţe“, puncteaza acesta. „Este o mostenire pretioasa care se distruge de la o zi la alta“, adauga Rusu. O mare dezamagire a fost pentru acesta distrugerea spatiului din fosta cladire a Bancii Dacia Felix, „o pivnita absolut superba, cu decoruri cu însemne zodiacale, una din cele mai frumoase pivniţe renascentiste clujene“. Totodată, Rusu se declara fascinat de fântânile adăpostite în pivniţe, despre care are în lucru chiar un volum, intitulat „Clujul din fântână“.

„Existau case care aveau şi două-trei fântâni. Am săpat în patru locuri şi în trei am găsit aşa ceva, amenajate normal, cu ghizduri de piatra şi mortar, însă toate având ceva formidabil. Cea mai veche era de lemn şi facea parte dintr-o casă de asemenea de lemn“, dezvaluie specialistul. Soluţia propusă de acesta pentru valorificarea acestor spatii ar fi alcatuirea unor harti pe care sa fie marcate, impreuna cu tot ce inseamna Clujul medieval, „atita cit a mai ramas din el“. „Am vizitat foarte multe locuri din străinatate unde pivnitele erau foarte gustate ca obiective turistice. Nu au fost insa folosite ca la noi, preponderent la circiumi. Am văzut în subsoluri magazine foarte şic şi chiar bănci“, relateaza Rusu. „Orice lucru care nu e cunoscut gidilă fantezia. Starea în care se află aceste pivniţe este însă rezultatul unei ignoranţe: clujenii nu îşi cunosc oraşul şi nimeni nu se preocupă să îl facă cunoscut“, conchide specialistul.

Un tunel de evacuare betonat, fosta intrare intr-un buncar

2011-05-01T01:05:00.005+03:00

Inginerul Dan Ghelase, un pasionat de istoria Bucureştiului ne-a trimis imagini cu un imobil din zona bulevardului Dacia, din Bucureşti şi unde există urmele unui posibil tunel de legătură cu un buncăr.

"Plimbându-mă cu marele cunoscator în casele Bucurestilor, arh. Dan Ionescu mi-a atras atentia asupra enigmaticului imobil (în imagine, cel din stânga), vizavi de Cazino Victoria (fosta ambasadă germană în timpul razboiului) pe bd.Dacia langa Calea Victoriei, care ar fi apartinut faimosului ambasador german Manfred von Killinger, relatează Dan Ghelase.

Tunel betonat, posibilă intrare în buncărul de sunb imobil

Lucrările de modernizare a bulevardului Dacia au avut ca efect şi întruperea tunelului care realiza o legătură cu buncărul de sub imobilul indicat.
"Şi mi-a povestit că, intre casă si ambasadă, ar fi existat un tunel betonat, mărturisit şi de proeminenţele de beton armat de pe faţada casei. Tunel care a fost desfiintat postbelic, poate si la realizarea segmentului respectiv de bulevard prelungit", a adăugat Dan Ghelase.

Imobilul unde se văd urmele fostului tunel este amplasat pe bdul Dacia

Agresiunea intemperiilor pune în evidenţă conturul tunelului cu umplutura de cărămizi.

Rămâne de cercetat de cei pasionaţi.

Foto: Dan Ghelase

Evadarea din Comitetul Central. Tunelurile şi buncărele

2011-01-31T17:48:00.009+02:00

Istoria Revoluţiei din 1989, dar şi destinele noastre ar fi fost cu totul altele dacă la data de 22 decembrie, în jurul orei 10.00, planul Luceafărul" ar fi funcţionat.

Este vorba despre planul de evacuare a soţilor Ceauşescu din Comitetul Central, asediat de manifestanţii furioşi. O reţea de tuneluri, considerată ultra-secretă, străbate Capitala şi uneşte puncte strategice din oraş.

Reportajele Telejurnalului au prezentat în premieră galeriile ce l-ar fi salvat pe Ceauşescu şi de ce planul întocmit de Securitate nu a funcţionat.

Televiziunea Romana, TVR1, TVR2, Cultural, International

Romulus Cristea de la minutul 2,18 si de la min 4,18

Evadare din CC-PCR
- Watch more Videos at Vodpod.

* Film difuzat de TVR 1 in data de 30 ianuarie 2011 in cadrul emisunii Reportajele Telejurnalului -

Un reportaj de Cristian Răuţu şi Mihai Florea; Editori imagine: Bogdan Gheorghe, Sorin Florea ;

Şi ce s-a petrecut ulterior, după arestarea soţilor Ceauşescu şi până la executarea lor la Târgovişte, a rămas învăluit în mister. Până acum. Timp de trei zile, cuplul dictatorial a fost ţinta unor tentative de asasinare. Cine le-a ordonat şi cum s-a ajuns la varianta faimosului proces de o oră, soldat cu condamnarea la moarte a lui Nicolae şi Elena Ceauşescu?

In documentar sun intervievaţi Romulus Cristea, Alex Stoenescu şi arh. Camil Roguski.

Subteranele de la Comitetul Central

2010-12-27T18:35:00.013+02:00

Reportajul "Subteranele Bucureştiului" a fost difuzat la televiziunea franceză în 27 decembrie 1989. Filmul prezentat relatează despre reţeaua subterană de tuneluri, "un veritabil oraş subteran creat de Ceauşescu pentru a se asigura apărarea" şi unde s-ar fi putut refugia "luptătorii Securităţii", poliţia secretă a regimului, după fuga dictatorului.(încărcarea imaginilor video durează câteva momente)

Imaginile ne arată un soldat deschizând o uşă metalică lovind cu bocancul. Apoi, faţa militarului cuprinsă de teamă în momentul când s-a aflat faţă în faţă cu un agent al Securităţii. Soldatul utilizează un ascensor pentru a coborî în buncărul personal al dictatorului Ceauşescu.Pe o masă se văd resturile unui prânz frugal. Frigderul e plin de produse din carne.

Vidéo Ina - Les souterrains de Bucarest, vidéo Les souterrains de Bucarest, vidéo Histoire et conflits Révolutions et coups d'Etat - Archives vidéos Histoire et conflits Révolutions et coups d'
- Watch more Videos at Vodpod.

Soldatul bruschează un agent al Securităţii care tocmai ar fi încercat să se refugieze în reţeaua de tuneluri.Civilii şi militarii îl legitimează pe agentul Securităţii. Comentatorul postului de televiziune din Franţa sugereză că portocalele descoperite asupra suspectului ar indica apartenenţa se Securitate, un indiciu care în prezent iscă doar ilaritate.Apoi, soldatul explorează un lung tunel, de-a lungul căruia se întinde un canal cu apă.
Civilul care apare in imagini, alături de militari şi care verifică actele presupusului luptător al Securităţii se numeşte Adrian Done.

Construcție subterană în zona Unirii

2010-07-18T15:48:00.005+03:00

Un posibil tunel sau un canal care probabil asigura drenarea unui afluent al Dâmboviței a fost decopertat, în zona Unirii, în punctul unde începe bulevardul Regina Maria, la capatul liniei de tramvai nr. 32. Amplasamentul, construcția și materialele utilizate indică perioada 1870-1890, ca posibil interval al construirii.

Foto 1: Porțiune segmentată dintr-o construcție subterană, din cărămidă, în zona Unirii. Foto: arh. Adrian Bălteanu

Canalul boltit este realizat din cărămidă, diametrul fiind de peste doi metri. Rosturile realizate cu mortar nu sunt foarte mari ceea ce indică că este probabil vorba de un tunel (canalizare) nu foarte veche. Construcția a ieșit la iveală în urma unor lucrări realizate de RATB pentru modernizarea liniei de tramvai din zonă.

Interesant este însă faptul că traseul presupusului tunel nu se suprapune în planurile urbanistice ale Bucurestiului din 1911, nici în cele actuale, cu traseul vreunei străzi ceea ce ar putea însemna că a fost decopertată o construcție anterioară anului 1911.

Foto 2: Segment de tunel/canal, din cărămidă, în zona Unirii-Piața Regina Maria. Foto: arh. Adrian Bălteanu

Construcția prezenta la data fotografierii (18 iulie 2010) mai multe secționari datorită lucrărilor care se executau pentru modernizarea liniei de tramvai de la suprafață. De asemenea, erau vizibile acumulări de apă, lână construcția de cărămidă, în zonele deteriorate.

Foto 3: Planul Bucureștiului din 1911 (cu albastru) suprapus cu planul din 1991 (gri). Cu roșu este marcat segmentul de tunel. Foto: arh. Adrian Bălteanu

Foto 4: Decopertare în zona Unirii- Piața Regina Maria, la capătul liniei de tramvai nr. 32

Deoarece traseul tunelului nu se suprapune în planurile Bucureștiului de la 1911 (nici după aceată dată) cu traseele străzilor din zonă este de presupus că aceată construcție este anterioară anului 1911 și ar putea fi o canalizare realizată în perioada 1870-1890 când în vechiul București s-au efectuat lucrări de drenare a albiei râului Dâmbovița. Canalul ar fi putut colecta un mic afluent al Dâmboviței, sau un alt izvor, din zonă.
În prezent, la fața locului, prin canal se scurge un fir de apă limpede, transparent.

Vezi un rezumat și la adresa: http://romuluscristea.wordpress.com

Subteranele de la Casa Poporului

2010-05-22T21:12:00.020+03:00

Persoanele interesate să viziteze interiorul Senatului, adăpostit de Palatul Parlamentului (cunoscut şi sub denumirea de Casa Poporului) vor putea trece, în perioada 28-29 mai, prin sala de plen şi vor coborî în subteranul clădirii, unde vor putea să parcurgă, la pas, un tunel de aproape 130 de metri, care face ieşirea către bulevardul Naţiunile Unite.

Turul Senatului va începe, potrivit organizatorilor, la Intrarea A1, dinspre Calea 13 Septembrie, vizitatorii urmând să urce scara monumentală din marmură spre nivelul P1.

Cei care vor participa la evenimentului "Zilele Porţilor Deschise la Senat" vor putea vizita, în ordine, cabinetul preşedintelui Senatului, Mircea Geoană, Salonul oficial, centrul de presă, zona casetelor pentru informarea senatorilor, foaierul sălii de plen, sala de plen a Senatului, Sala Avram Iancu, Sala Constantin Stere, Salonul Alb, periplul urmând să se încheie cu o vizită în subsolul Senatului, la nivelul - 9 metri.

more about "FOCUS: Turul Senatului va începe cu "...", posted with vodpod

Acesul vizitatorilor în sălile Senatului va fi limitat, astfel încât să se evite producerea unor distrugeri, aşa cum s-a întâmplat cu ocazia "Porţilor deschise la Camera Deputaţilor", unde pielea de Cordoba a fost tăiată şi scrisă cu pixul, iar unii dintre vizitatori au plecat luând ca suvenir ciucuri de la draperii.

În subsolul clădirii, va putea fi străbătut pentru prima dată un tunel de 127 de metri aflat la nivelul - 9, prin care se iese către Bulevardul Naţiunilor Unite.

Participanţii la vizita de documentare a traseului au ajuns în subsolul Senatului, la nivelul minus 9 metri, coborând pe o scară circulară cu lungimea de cincizeci de metri. Subsolul Senatului include, în partea amenajată, printre altele, spaţii de lucru pentru personalul din serviciile acestei Camere, spaţii destinate depozitării de echipamente şi materiale, un depozit de arhivă şi o sală de informare, documentare şi studii.

Tunelul, care porneşte de sub corpul A1 al Senatului permite ieşirea din subsol în Bulevardul Naţiunilor Unite, fiind folosit pentru aprovizionare, evacuare şi activităţi tehnice, aici aflându-se centrala de ventilaţie, punctual termic, grupul electrogen şi anexe ale unităţilor de alimentaţie publică din Senat. Deplasarea prin tunel va oferi vizitatorilor posibilitatea de a vedea structura de rezistenţă ale clădirii Palatului Parlamentului, cu detalii ale modului au fost executate armarea şi diafragmele de beton. La realizarea clădirii, calculele de rezistenţă au fost făcute astfel încât aceasta să poată face faţă unui cutremur de peste opt grade pe scara Richter, potrivit Mediafax.

Tunelul nu este nici în prezent finisat, iar lipsa unei bune izolaţii face ca în unele locuri apa freatică să se infiltreze prin tavan şi să se strângă în câteva bălţi. Vizitatorii vor trebui, de asemenea, să ocolească, din loc în loc, materialele de contrucţii depozitate de-a lungul tunelului.

Vor fi luate unele măsuri pentru protecţie, urmând să fie contruite scări de lemn şi balustrade, şi afişate, la loc vizibil, instrucţiuni pentru siguranţa celor care vizitează tunelul.

Pentru siguranţa celor care vor veni să vadă Senatul şi subsolul acestuia, organizatorii vor aduce un echipaj SMURD, pregătit să intervină în caz de urgenţă.

Vizitatorii vor fi organizaţi în grupuri de câte cincizeci de persoane, care vor fi însoţite de câte doi - trei angajaţi ai Senatului, traseul urmând să fie parcurs în circa o oră şi jumătate. Vizitatorii vor fi aşteptaţi în parcarea din Piaţa Constituţiei de autobuze care le vor asigura transportul.

Video: Mediafax

Tunelul Sfinţilor la Straja

2010-02-28T02:27:00.019+02:00

Un tunel de 54 de metri, săpat în stâncă, a ajuns una dintre atracţiile staţiunii Straja. Din anul 2006 intrarea în Schitul Straja se face printr-un tunel lung pe pereţii căruia este pictat în întregime Calendarul Bisericesc şi scene din Vechiul şi Noul Testament.

Pe pereţii tunelului sunt pictaţi 365 de sfinţi din calendarul ortodox.

Foto: Franz_Schneider

Pe timp de iarnă, tunelul este singura cale de acces spre schitul din lemn din staţiune. Staţiunea turistica Straja mai este de asemenea cunoscută şi datorita procesiunii "Drumul Crucii" organizată în Vinerea Mare a Sărbătorilor Pascale.

Foto: crestinortodox.ro

Anual, în Vinerea Mare are loc "Drumul Crucii", singurul pelerinaj ortodox din Romania care străbate muntele Straja, până la schitul construit în vârful muntelui.

"Drumul Crucii" a fost iniţiat de Emil Părău, un om de afaceri din orasul Lupeni, in anul 2000, dupa ce a finalizat construcţia schitului din masivul Straja. De atunci se reface drumul parcurs de Mântuitorul Isus Hristos cu cele 14 popasuri. La fiecare dintre acestea există cate un bazorelief care simbolizează scena respectivei opriri făcute de Mântuitor în drumul său către muntele Golgota. La fiecare basorelief soborul de preoţi care participă la procesiune se opreşte pentru a se ruga.

An de an, circa 4.000 de persoane şi 20 de preoţi participa la procesiunea Drumului Crucii din Straja. Ei duc pe umeri o cruce în mărime naturală, în care se găsesc încastrate părticele din crucea pe care a purtat-o Mântuitorul şi pe care a fost răstignit pe Golgota. Crucea se găşeste în Schitul Straja.

Puteţi vedea Imagini video de la TVR în articolul Tunelul Sfinţilor la Straja.

Subterane din alte zone - inca o pagina

2010-02-21T20:40:00.009+02:00

Am deschis, tot în cadrul acestui blog despre subteranele oraşului încă o pagină tematică denumită "Subterane din alte zone" (http://rcristea.blogspot.com/p/subterane-din-alte-zone.html).

Pagina va conţine articole pe aceeaşi temă ca a blogului, despre tunele, buncăre şi forturi, însă din alte zone ale globului (Rusia, ţările nordice, SUA, Germania, Franţa, dar şi din Asia şi Africa).

Primul articol postat la secţiunea Subterane din alte zone este despre tunelul Lefortovo, din Moscova, Rusia, denumit şi Tunelul Morţii.

* În video: Buncărul şi tunelurile Burlington din Anglia, contruite în anii '50, cu destinaţia de adăpost şi punct de comandă anti-atomic, recent scoase la vânzare:

Postat pe Youtube de philnottinghill

De asemenea, voi continua seria de articole despre subteranele din România (am pregătit deja o serie de materiale documentate şi fotografii) şi cât de curând voi deschide o secţiune (pagină nouă) despre explorări urbane.

Planurile unui tunel de la Manastirea Arbore scos la vanzare pe Okazii

2009-09-22T21:45:00.011+03:00

Câteva schiţe cu un presupus tunel subteran localizat lângă mănăstirea Arbore au fost scoase la vânzare pe portalul de licitaţii Okazii.ro, de o persoană din Rădăuţi. Suma pentru care a licitat un singur doritor, la data de 9 august 2009, a fost de 200 lei. Vânzătorul susţinea că hărţile pe format A4 sunt din anul 1851.

Textul de pe pagina de licitaţie era următorul: Document si harta pe verso,tunel subteran,Arbore,Bucovina,1851; Format apropiat de A4,pe verso harta cu tunelul din Arbore,Bucovina,plecand din biserica zidita de Stefan cel Mare(stanga jos),traversand subteran un parau pana la o locuinta.Raritate.Intrarea in tunel din biserica a fost blocata,tunelul existand probabil pana in ziua de azi,probabil cu portiuni surpate.

Un link al celor două fotografii conducea către contul lui petflorin de la un portal american de fotografii , denumit Photobucket. La prima vedere, e greu de crezut în autenticitatea acestor hărţi, în primul rând calitatea hârtiei de un alb imaculat nu pare alterată de trecerea a 160 de ani după cum pretinde vânzătorul, iar cele două schiţe prezentate pe site au adnotări cu mai multe tipuri de caractere şi cerneluri.

Biserica Arbore este o biserică pictată pe exterior din comuna Arbore, judeţul Suceava, cu hramul Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul, ctitorită în anul 1503 de Hatmanul Luca Arbore, pe malul râului Solca din Bucovina. Luca Arbore a fost înmormântat în ctitoria sa. Chivotul de mormânt al ctitoruliui (în pronaos) este apreciat ca cel mai valoros însemn funerar de stil gotic din Bucovina.

Biserica pictată a mănăstirii este înscrisă pe lista patrimoniului cultural mondial UNESCO.

Mănăstirea Arbore a fost construită din cărămidă şi piatră extrasă de la carierele din zonă., potrivit informaţiilor de pe site-ul Mănăstiri din Bucovina. Cu plan dreptunghiular la exterior (fără turlă) şi fals-trilobat în interior (absidele sunt două nişe arcuite în grosimea zidurilor laterale), biserica are o formă nemaiîntâlnită până atunci la ctitoriile epocii. Silueta deosebit de elegantă a construcţiei este accentuată de prelungirea pereţilor spre vest cu cca 2,5 metri şi unirea lor la partea superioară prin arcadă, obţinându-se astfel un spaţiu semideschis ce apare pentru prima dată în arhitectura moldovenească.
Pictura interioară a fost serios afectată în secolele XVII-XVIII când edificiul, supus vitregiilor istoriei, a rămas fără acoperiş. Tablourile votive (în pronaos şi naos) înfăţişează totuşi desluşit pe ctitor şi familia sa în două ipostaze, figurile fiind profund portretizate laic. Sfinţii şi sfintele (în pronaos) au adesea nimburile în relief şi aurite, semn al opulenţei caracteristice fruntaşilor feudalităţii locale, chiar într-o perioadă de permanente conflicte cu Poarta otomană împotriva căreia se invocă victoria, simbolic, în Cavalcada Sfintei Cruci (pronaos).

Tunelul castelului Bran a fost construit în anii '30

2009-09-22T19:38:00.006+03:00

Tunelul castelului Bran a fost construit în anii '30, la ordinul reginei Maria pentru a facilita accesul în castelul Bran. Acest tunel nu a fost niciodată deschis publicului vizitator. Noul proprietar a decis în acest an, după restituirea castelului de către stat, să facă acest lucru, astfel că turiştii care vor vizita monumentul castelul Bran vor putea urma drumul pe care îl parcurgea familia regală atunci când dorea să ajungă, pe scurtătură, în hotel. De asemenea, scara secretă a castelului Bran este un alt captivant loc din castel. Ea a fost săpată încă din secolul XIV pe latura estică a cetăţii şi făcea legătura între etajele unu şi patru.

Castelul Bran este un monument al arhitecturii medievale | REALITATEA .NET

În curând, la Bran veţi putea chiar dormi o noapte în castelul lui Dracula., potrivit Realitatea TV. Sau veţi putea fi spectatorul unei piese de teatru jucată în curtea castelului, după care să luaţi cina în unul din turnuri. Aceste lucruri vor fi posibile, contra unor taxe de vizitare a monumentului de la Bran.

În apartamentul principesei Ileana, fiica favorită a reginei Maria, va fi amenajat un dormitor. Cei care vor dori să petreacă o noapte în castelul lui Dracula vor trebui să scoată din buzunar destul de mulţi bani.

Foto: Adrian; (Imagine prelucrată)

După ce a primit castelul, în 1920, de la Consiliul Braşov, în semn de recunoştinţă pentru contribuţia sa la înfăptuirea Marii Uniri, Regina Maria şi-a pus puternic amprenta asupra vechii fortificaţii medievale. Printre altele, a construit un tunel de acces şi a transformat curtea interioară în scenă de teatru.

Deşi niciun document istoric nu menţionează o şedere sau măcar o trecere a lui Vlad Ţepeş pe la Bran, unii susţin că acesta nu ar fi totuşi străin de castel. Cel puţin de o anumită încăpere. Trădat de boieri şi capturat de Matei Corvin în 1462, Vlad ţepeş a fost întemniţat la Visegrad. În drumul său spre Ungaria însă, domnitorul Ţării Româneşti a fost ţinut aici, în închisoarea de la castelul Bran aproximativ două săptămâni.

Despre Conacul Golescu Grant si tunelul de refugiu (III)

2009-09-10T22:10:00.007+03:00

Piatra de temelie a imobilului care adăposteşte în prezent Centrul de Plasament "Orhideea" a fost pusă în anul 1784, clădirea fiind cunoscută succesiv sub denumirile de Palatul Belvedere, Casa cu Turn, Palatul Grant şi acum Conacul Golescu Grant. Clădirea este situat în sectorul 6 al Municipiului Bucureşti având adresa cadastrală Aleea Ţibleş, nr.64. În urma protocolului semnat la data de 10 septembrie 1998, între Consiliul Local Sector 6 şi Inspectoratul Şcolar al Municipiului Bucureşti, în aplicarea prevederilor art. 41 din O.U. 26/1997 privind protecţia copilului aflat în dificultate, centrul este parte integrantă a DGASPC Sector 6.

Palatul poate fi catalogat drept monument istoric şi de arhitectură. Încă de la începuturile construcţiei era renumită pentru pivniţele sale, ornate cu faianţă italienească, precum şi pentru tunelele care leagau palatul de mănăstirea Chiajna (săpat de-a lungul albiei Dâmboviţei şi folosit , se pare, de pandurii lui Tudor Vladimirescu) şi de palatul Cotroceni. Tunelurile de refugiu , clasificate în lista monumentelor istorice la categoria monumente istorice s-au prăbuşit în urma cutremurelor din 1940 şi 1977 cât şi bombardamentelor din 1944. Au rămas însă vizibile, şi în zilele noastre gurile de intrare şi segmente de tuneluri (amenajate în perioada secolului XVII-XIX) între str. Zinica, str. Golescu şi str. Adrian Fulga.

În jurul anului 1784, Dinicu Golescu a început construcţia pentru ridicarea unei reşedinţe de vară pe malul râului Dâmboviţei. În 1830 Dinicu Golescu şi Heliade Rădulescu hotărăsc ca destinaţia acestei “case cu turn” să devină pension pentru fetele boierilor scăpătaţi. Palatul “Belvedere” ridicat chiar pe malul rîului era inconjurat de un parc imens, cu arbori seculari, din care au mai rămas câteva exemplare de castani.

Întrucât Dinicu Golescu a decedat înainte de punerea în practică a proiectului, în 1859, palatul a fost dat ca zestre nepoatei Zoe Racovita, căsătorită cu Ephigram Grant, consulul Angliei la Bucureşti. Astfel palatul a fost reamenajat şi a luat numele de Palatul Grant.

In 1930 familia Grant donează palatul statului român, pentru a deveni pension, aşa cum iniţial hotărâse Dinicu Golescu.

În 1994 clădirea a fost reconsolidată.

Foto: Dan Ghelase şi imagini din volumul "Enigmele Bucureştiului" de Simion Săveanu

Imagini de la Tunelul Golescu Grant (II)

2009-03-25T22:00:00.009+02:00

Despre tunelul de la Palatul Belvedere găsim o menţiune în Lista Monumentelor Istorice- Municipiul Bucuresti, la poziţia 119: "Tunel de refugiu - Str. Ţibleş 64, pe malul stâng al Dâmbovitei, între str. Zinica Golescu şi str. Adrian Fulga; Datare: sec XVIII- XIX (vezi şi articolul anterior postat pe site).

"Alte referiri se găsesc în cartea reporterului de teren Simion Saveanu, "Enigmele Bucurestiului", apăruta în anul 1973, la Editura pentru Turism. Acest jurnalist devenit scriitor a avut meritul de a vorbi cu bătranii locului, de a culege şi verifica informaţiile strânse, şi de a cerceta la faţa locului tunelul.
Tunelul (de fapt o iesire de urgenţă) se afla în partea stânga (privind spre intrare) a imobilului de pe strada Tibles nr.64. Intrarea avea la inceput o poarta (usa metalica), distrusa ulterior in timpul construirii caminului de langa .
Malul a fost consolidat printr-o întărire cu placi. Intrarea se prezintă printr-un gol nu prea larg deasupra unei părţi a acestei întăriri.
Partea construită constă dintr-o camera hexagonală cu o boltă rotundă si un coridor care se ramifica din partea stanga a acestei camere. Coridorul are în jur de 25 metri (partea accesibilă), o lăţime de aproximativ 50 cm şi o înălţime de circa 60 cm (partea care a rămas accesibilă din înălţimea iniţială, datorită colmatării cu deşeuri şi pământ a coridorului).

Urme evidente de deşeuri menajere (de la resturi de haine, ambalaje, gunoaie din construcţii ) indică că galeria tunelului este locuită de oamenii străzii, iar locuitorii din zonă aruncă gunoaie în galeria subterană. Există urme de ardere şi negru de fum în camera hexagonală provenite de la lumânări", potrivit unei documentaţii întocmite de membrii Asociaţiei pentru Dezvoltare Durabilă “Zorile”.

Cel puţin 20 metri din tunel intră pe sub proprietatea imobilului din Str.Ţibleş 64. Este probabil că odată decolmatat, tunelul să se continue până în pivniţa imobilului. Din relatările sugerate de Simion Săveanu, galeria ar putea comunica cu pivniţa imobilului, de unde plecă încă o galerie spre vechea albie a Dâmboviţei. Deoarece aceasta a cunoscut nenumărate fluctuaţi de-a lungul timpului, este aproape imposibil de reconstituit locul în care ipotetica galerie comunică cu exteriorul.

În prezent, palatul Belvedere este un cămin pentru copii instituţionalizaţi. Este parţial vopsit în roz ciclam (de exemplu, turnul), iar potenţialul său turistic este anulat complet de modul deficient de punerea în valoare.

În imagini: 1- Segment tunel; 2- Încăpere-pivniţă hexagonală; 3 - Mal taluzat; 4 - Schemă amplasament; 5 - Una din intrări în galerie; 6 - Palatul Belvedere (Conacul Golescu Grant)

Foto: Asociaţia pentru Dezvoltare Durabilă “Zorile” şi Dan Ghelase.

* În episodul 3, amănunte despre Conacul Golescu Grant şi construcţia tunelului de refugiu.

Tunelul de refugiu al Conacului Golescu Grant (I)

2009-03-24T20:09:00.019+02:00

Singura galerie subterană din Capitală, catalogată monument istoric se găseşte în strada Ţibleş din sectorul 6, pe malul stâng al Dâmboviţei, între str. Zinica Golescu şi str. Adrian Fulga (carou cadastral 9 - 10; IH). Este vorba de Tunelul de refugiu al Conacului Golescu Grant, (cod LMI 2004: B-I-s-B-17889) aflat la nr. 119 pe Lista Monumentelor Istorice din Bucureşti a Ministerului Culturii şi Cultelor.
Tunelul este o construcţie datată secolul XVIII-XIX.

* Imaginea 1: Lista monumentelor istorice din municipiul Bucureşti: la nr. 119- Tunelul de la Conacul Golescu Grant (ctrl + click pentru a mări)

Ceea ce se mai poate vedea astăzi, în zona străzii Ţibleş sunt de fapt rămăşiţele unui vechi tunel a cărui lungime însuma în trecut câţiva kilometri. Galeria de refugiu făcea cândva legătura între reşedinţa de vară a lui Dinicu Golescu, Mănăstirea Chiajna şi Palatul Cotroceni, fiind săpat de-a lungul albiei Dâmboviţei. Se spune despre acest tunel că a fost utilizat şi de pandurii lui Tudor Vladimirescu.

* Imaginea 2: Localizare pe Yahoo Maps a străzii Ţibleş, unde se află tunelul de la Conacul Golescu Grant (click pe imagine pentru a o mări).

Tunelurile care porneau de la reşedinţa de vară a lui Golescu s-au prăbuşit, în mare parte în urma calamităţilor naturale (cutremurul din noiembrie 1940 şi cel din 1977), precum şi a bombardamentelor masive din 1944.
În prezent, segmente din fostul tunel se află în zona străzii Ţibleş, la Conacul Golescu Grant (cunoscut şi sub numele de Palatul Grant, Palatul Belvedere sau Casa cu Turn). În acest loc funcţionează Centrul de plasament "Orhideea", aparţinând de DGASPC Sector 6. Clădirea nu este inclusă în lista monumentelor istorice a MCC.

* În următorul articol, imagine ale tunelului şi împrejurimi şi o descriere de la faţa locului.

În curând, un documentar-serial despre singurul tunel monument istoric

2009-03-22T20:28:00.007+02:00

Începând de marţi, 24 martie a.c., puteţi citi pe acest blog un documentar- serial despre singurul tunel clasificat monument istoric, din Bucureşti.

Pe lângă documentaţie veţi putea viziona şi mai multe fotografii realizate de curând, la faţa locului, de Asociatia pentru Dezvoltare Durabila “Zorile” şi Dan Ghelase.
Tunelul se află într-o stare avansată de degradare, fără ca în zonă să existe vreun panou de identificare sau împrejmuire.

Reteaua subterana - Braila

2008-12-13T20:38:00.007+02:00

Cândva căi pentru transportat praful de puşcă, hrubele au devenit în anii din urmă motiv de surpare a locuinţelor brăilenilor. Nu au fost niciodată catalogate integral, iar când conducerea Muzeului a propus – periodic, din 1989 încoace – punerea lor în valoare, răspunsul administraţiei locale a fost negativ. Porţiuni din aceste hrube, amenajate ştiinţific şi atractiv, ar putea reprezenta puncte deosebite din punct de vedere al atracţiei turistice. Hrubele Brăilei sunt mai degrabă o legendă, câtă vreme nimeni nu mai poate să admire măcar o porţiune din ele. Legende întregi se ţes, din timp în timp, ba că acolo ar fi stat luptători anticomunişti între anii 1947 – 1960, ba că mai târziu, prin anii ‘70, aici s-ar fi aciuat niscaiva spioni. Nimic mai fals. În 1955, s-a decis că hrubele Brăilei trebuie să fie astupate. „Erau fenomene de tasare în urbe şi-atunci s-a trimis o comisie de la Institutul de Geologie al Academiei care a făcut o documentare ce a avut nişte sondaje geo la bază. S-au găsit puzderie de hrube pe care le-au catalogat «hrube umede», «hrube uscate» şi «hrube cu apă» în ele, pe diferite nivele. Ăsta este stadiul la 1955, mai, şi după aceea s-a poruncit această astupare care, însă, a fost parţială pentru că unii au cerut să le lase câte o porţiune neastupată”, povesteşte despre aceste „comori” prof. univ. dr. Ionel Cândea, arheolog, directorul Muzeului Brăila, unul dintre puţinii brăileni care mai încearcă să aducă în faţa publicului hrubele. Arheologul a propus, din 1990 încoace, tuturor celor care au condus Brăila un plan de refacere şi de utilizare a unor porţiuni din hrube, dar răspunsul s-a lăsat mereu aşteptat. Legături între Citadelă şi bastioane „În Brăila anului 2008 păstrăm, încă, doar câteva segmente din cele ce-au fost hrubele cu caracter militar ale Brăilei înainte de 1828, anul eliberării de sub turci. Ele duceau mai totdeauna de la fortificaţia ultimă, deci de la Citadelă – zona de nord Grădina Mare, de la Vadul Schelei – până la ultimul zid de apărare către Bulevardul Cuza de astăzi, unde se aflau cele nouă bastioane, amplasamentele tunurilor din Garnizoana Brăila. Tot transportul de pulbere, de praf de puşcă, între Citadelă – locul depozitului – şi tunurile aflate pe bastioane se făcea, probabil, în cea mai mare parte – nu avem izvoare scrise, deducem – prin aceste căi subterane. Evident că după 1829-1830 aceste galerii s-au prăbuşit în cea mai mare parte, dar foarte multe dintre ele au şi rezistat pentru că multe dintre ele erau căptuşite cu cărămidă”, precizează Cândea. Segmente din acest traseu de hrube s-au păstrat pe Bulevardul Panait Istrati, fost Sulina, pe strada Împăratul Traian şi în alte câteva zone din urbe, dar pe terenuri proprietate privată unde este dificil de realizat un program de reabilitare şi de vizitare de către public. Şanse de reabilitare, în Cetăţii nr. 43 şi Grădina Publică Un segment care poate ajunge să fie vizitat de public, chiar dacă deocamdată el se află pe o proprietate privată, este pe strada Cetăţii nr. 43. Aici a fost construită, în 1812, la revenirea turcilor în cetatea Brăilei, o nouă pulberărie, după ce în 1810 cealaltă sărise în aer. A fost amenajată la peste 4 metri adâncime, pe o suprafaţă de peste 40 metri pătraţi. Se păstrează, se pare, cam 50 de metri în lungime din această hrubă care este catalogată şi înscrisă în lista obiectivelor monumente istorice ale Brăilei. Ionel Cândea subliniază: „Ce se poate face acolo? În primul rând, cercetarea şi consolidarea zonei, cercetarea însemnând o cercetare arheologică scurtă, un sondaj; în al doilea rând, o consolidare a tot ceea ce este acolo pentru că lucrurile au fost lăsate în dezordine de Întreprinderea de Vie – Vin, care atunci când a fost declarată falimentară a spart budanele construite acolo – pentru că intrarea este îngustă, s-au construit, pe loc, budane uriaşe în care au păstrat vin şi la plecare le-au spart. S-a adunat mucegai, deşi există răsuflători; răsuflătorile trebuie însă identificate, deschise şi abia atunci spaţiul poate fi amenajat cum se sugera încă de când exista Întreprinderea de Vie acolo. În stânga, cum cobori pe scări, era amenajat un spaţiu de degustare şi de protocol, pe parcursul a câţiva metri, iar spaţiul din dreapta poate fi pus în valoare ca subsecţie a Muzeului unde să facem un centru, cu bază de date care să privească fortificaţiile – pentru că este un element al vechii cetăţi, nu a mai rămas nimic din vechea cetate, din toată cetatea Brăilei, cât a fost ea de teribilă nu a mai rămas decât acest segment. Acest centru de date ar putea să privească toată Dunărea, că suntem europeni acum, din Germania până la Belgrad în jos, Giurgiu, tot ce există, stânga-dreapta, Nicopole, Silistra etc. cu tot ceea ce înseamnă istoria lor, cu proiecţii şi cu amenajări pe un proiect pe care îl am eu în minte de mult. Cei interesaţi, dar şi oaspeţi să poată intra acolo să ia cunoştinţă de istoria fabuloasă care este istoria Brăilei în conexiune, evident, cu istoria oraşelor de pe Dunăre şi a oraşelor din vestul Mării Negre. Deci, acest segment de hrubă poate fi un centru de istorie a fortificaţiilor de pe valea Dunării, cu hărţi, cu sisteme moderne de informare la dispoziţie, un loc unde accesezi, dai un clic şi vezi tot ceea ce înseamnă istoria cetăţii, să spunem, a cetăţii Belgradului, vezi tot ce înseamnă cetatea – construcţii etc. Este extraordinar, avem copii, tineret, adulţi chiar care habar nu au de unele lucruri şi pe care ar putea să le afle intrând pentru jumătate de oră sau o oră de vizită în asemenea centru”. Spaţiul poate fi răscumpărat de la proprietar, dacă există voinţă în acest sens. Cu mai multă implicare financiară, pentru că porţiunea e probabil surpată pe întreaga întindere, se poate reabilita şi hruba de sub Grădina Publică, al cărei capăt este vizibil sub scările parcului central, acolo unde la un moment dat s-a zidit intrarea cu cărămidă. Şanse ar fi; fonduri europene se pot accesa prin diverse programe. Mai nou, actualul primar Aurel Simionescu a solicitat directorului Cândea implicarea în desfăşurarea unui asemenea proiect. Să sperăm că acum, după 19 ani de la evenimentele din decembrie 1989 şi la un an şi jumătate de când suntem în UE să arătăm că gândim în stil occidental. Deocamdată, comorile Brăilei zac sub pământ, călcăm peste ele, având cel puţin certitudinea că nu le distrugem cu bună ştiinţă; din păcate, cu siguranţă, se distrug prin neprotejare.
Autor: Armanda Filipine;
Foto: Ziarul de Braila;
Articol aparut in Ziarul de Braila din 21 iunie 2008;
**********
In continuare, cateva din comentariile cititorilor la articolul de mai sus:
* scris de corsa, iunie 22, 2008
pe Bd.-ul A.I.Cuza pe locul unde s-a ridicat edificiul Micutelor Franciscane si care adapostestecopii orfani .Cu ocazia sapaturilor a fot descoperita o hruba care era cu trei antecamere coborand pe doua niveluri si care am inteles ca servea drept carciima in perioada 1830. Am fost uimit si totodata incantat de structura arhitecturala si de rezistenta hrubei. Am vazut chiar un crniu de om la o adancime de 1,5 m. in teren descoperit cocazia sapaturii de catre un excavator. sunt curios daca s-a pastra acea hruba cu ocazia construirii esificiului. Pozitia exacta este urmatore. B-dul .I.Cuza colt cu tr. Bateriei.
* scris de Dan, iulie 10, 2008
M-as bucura mult sa pot vizita ce se mai poate din aceste hrube si sa aflu mai mult despre istoria Cetatii Braila. Si in orasul meu,Sibiu a demarat o actiune in acest sens incepandu-se cu cartografierea si salvarea a ce se mai poate,caci zona din incinta celei de a treia centuri de fortificatii este impanzita de tuneluri.
* scris de Mariana, septembrie 25, 2008
Am locuit cand eram copila pe strada Stefan cel Mare nr.3. In timpul demolarilor din 1978-1982, de pe partea stanga a strazii, cum te uiti la fluviu,s-a cascat o goapa mare surpata in urma actiunii unor budozere asupra unor case aflate in curs de demolare. Utilajele au parasit locul si o buna bucata de vreme demolarile nu au mai inaintat. Dupa plecarea acestora, mai multi copii, printre care ma aflam si eu, am plecat in cercetare si am dat peste o asemenea hruba. Se putea ajunge cu usurinta datorita peretilor si caramizilor surpate, era ca pe marginea unui pante de deal. Am coborat in hruba. Intr-adevar era imensa, cam 3-4 m inaltime si 10 m latime, boltita, captusita cu caramida rosie, bine conservata. Mirosul era ca de casa veche neaerisita. Hruba era goala. Partea de jos era ca un drum de tara pietruit, uscat. Nu am inaintat prea mult in ea de frica sa nu fim prinsi inauntru de moloz sau de surparea peretilor constructiei in sine. Constructia se indrepta spre Dunare, cam la 4-5 metri adincime,pe o lungime de 15m (mai mult nu am vazut pentru ca se intuneca pe masura ce inaintai, nici capatul nu se zarea).
Dupa aceasta incursiune a noastra, nu am observat nici o activitate importanta a autoritatilor prin care sa se conserve aceasta contructie extrem de bine conservata. Pur si simplu mi-a parut rau ca blocurile care urmau sa se construiasca in zona centrului nou al orasului( in apropiere de hexagoane) o vor distruge cu fundatiile lor. Amintesc ca era in zona strazii Stefan ce Mare in apropiere de faleza Dunarii. Deci, constructia hrubelor nu s-a oprit in zona bulevardului Al. I Cuza cum se specifica in articol. Am postat in 24.09.2008 acest articol pentru ca in aceasta zi l-am descoperit. Inca ceva, consider o blasfemie ca aceste hrube, daca vor fi reconditionate, sa se transforme in locuri de degustare a vinului sau in carciumi, dupa cum isi planifica unii dintre mogulii orasului. Si asa orasul este plin de restaurante si de betivi. Le consider monumente istorice si lucrari de genistica si fortificatii. Cred ca asa trebuie sa ramana, situri arheologice daca doriti. marioaraburciu@yahoo.com

Catacombele din parcul Eugen Ionescu

2008-12-13T20:30:00.006+02:00

După descoperirea unui vechi adăpost subteran în parcul „Eugen Ionescu“, situat în partea de jos a Slatinei, autorităţile au făcut deja pregătiri pentru deschiderea şantierului, astfel că astăzi, la prima oră, arheologul Aurelia Grosu aşteaptă echipa de muncitori de la Primăria Slatina. „Am fost la primărie, am vorbit, iar din partea lor am văzut deschidere. Deocamdată am conservat totul, pentru că trebuie să rezolvăm mai întâi problema cu lumina. Mi s-a spus că nu va fi o problemă, pentru că muncitorii care execută lucrări în parc au tot ce trebuie“ a spus arheologul Muzeului Judeţean.

Cum specialiştii încă nu s-au putut apuca de lucru, şi informaţiile despre vechimea acelui adăpost sau destinaţia pe care a avut-o sunt, deocamdată, simple supoziţii. Încet, încet se spulberă şi ideea că încăperea nu corespunde şi cu alte coridoare. „De obicei, cărămida dă senzaţia de înfundat. Eu nici nu ştiu cum sunt dispuse, dacă sunt pur şi simplu elemente decorative sau un perete fals, ştiu doar din ce mi-au spus cei care au pătruns acolo. Am înţeles că fiecare arcadă are un fel de coridor, pe direcţiile oraşul de jos, prefectură (clădirea Muzeului Judeţean, care a avut destinaţia de prefectură – n.r.) şi către bancă (fosta Bancă Naţională – n.r.). Orice concluzie este deocamdată prematură“, a mai spus Grosu.

Autor: Alina Mitran;

Foto: Gazeta de Olt;

Articol aparut in ziarul Gazeta de Olt din 11 iunie 2007

Proiectul online Geofizica Ambientala si despre identificarea golurilor subterane

2008-12-13T19:26:00.008+02:00

Alexandru Codreanu, geofizician, a initiat un proiect online denumit Geofizica ambientala (la adresa http://geofizica-ambientala.ro) - un blog de popularizare a geofizicii dedicate problemelor de mediu. Unul din articole se intituleaza “Identificarea golurilor subterane” – un subiect cu care ar putea interesa si cititorii blogului de fata-Doar despre tuneluri, buncare si forturi.

Geofizica ambientala este un termen relativ nou in Romania. Este termenul agreat de comunitatea geofizica romaneasca pentru Environmental Geophysics (EN). Face parte din geofizica inginereasca (aplicata) si insumeaza toate metodele geofizice care se preteaza la identificarea unor tinte de adancime mica si medie (0-200 m).

Spre deosebire de geologie, care are ca instrument principal de masura forajul sau mostrele in situ, geofizica isi bazeaza diagnosticul pe masuratori non-distructive efectuate de la suprafata. Pe langa avantajele evidente (un cost si un impact asupra mediului mult mai redus), masuratorile geofizice au un caracter continuu, depasind cu mult eficienta forajelor care dau un diagnostic strict punctual.

Printre aplicatiile geofizicii ambientale se numara:

identificare de obiecte ingropate (tevi, conducte de apa / gaze / combustibil)
identificarea stratelor acvifere
identificarea si cartarea de situri arheologice
studii geotehnice
analize non-distructive ale stratelor de asfalt / ciment
monitorizari ale alunecarilor de teren si a haldelor de steril
analize ale poluarii in subteran

Despre noul proiect de geofizica ambientala, dar si cate ceva, pe intelesul tuturor, despre geofizica in general, l-am lasat chiar pe geofizicianului Alexandru Codreanu sa va povestesteasca, in cele ce urmeaza, iar, la final, articolul despre Identificarea golurilor subterane preluat de pe blogul respectiv:

Geo-stiintele (stiintele care se ocupa de Pamant) reprezinta un bloc unitar pentru marea majoritate a publicului. Geografia, geologia si geofizica au ceva in comun: incep cu “geo”. In afara de geo insa lucrurile sunt mult diferite.

Geografia este mai populara deoarece se studiaza in gimanziu si in liceu.

In trecut se preda si un an de geolgie in liceu, insa de multe ori aceasta materie era cenusareasa obiectelor de studiu.

Geofizica, prin faptul ca nu este popularizata de loc in invatamantul preuniversitar, se “bucura” de un anonimat perfect. In favoarea acestei afirmatii sta experienta proprie. Dorind sa studiez geo-stiintele am facut un an de geografie, apoi am sustinut examenul de admitere la facultatea de geologie si geofizica. Intreband pe diversi, am fost sfatuit sa optez pentru sectia de “Geologie Inginereasca”. Dupa ce am facut acest lucru, la sfarsitul a inca unui an de studii, am cerut transferul la sectia de geofizica, unde am intrat direct in anul II. Nu regret de loc decizia mea de atunci. Care v-a sa zica mi-au trebuit 2 ani ca sa inteleg ca geografia se ocupa cu ceea ce este pe Pamant, iar geologia si geofizica se ocupa cu ceea ce este dedesubt. Geologia face acest lucru prin prin foraje si studii in mine. Locurile in care eroziunea care aduce la zi roca vie sunt adevarate mine de aur pentru geologi.

Geofizica are ca obiect de studiu acelasi lucru ca si geologia – subsolul – insa fara a sapa. Se folosesc in acest scop proprietatile fizice ale Pamantului.

Geofizica este o metoda care doreste sa vada de la suprafata ce este dedesubt.

Geofizica ambientala este ramura ei dedicata problemelor de mediu. Adancimea de investigatie este uzual pana in 25 de metrii, insa poate cobora pana la 500 metrii.

Proiectul online Geofizica Ambientala doreste sa va vorbeasca despre aceasta lume minunata a geofizicii dedicate mediului.

*******

Identificarea golurilor subterane

Un pas inainte in vederea popularizarii geofizicii ambientale este prezentarea unor probleme reale, cu solutiile aferente.

Un exemplu care poate veni atat din zona de geotehnica cat si din arheologie sau, de ce nu, din speologie, este identificarea unor goluri subterane.

Pentru aceasta problema urmatoarele metode geofizice par a fi castigatoare:

Electrometria – pune in evidenta diferentele de rezistivitate (golul subteran, din cauza ca este umplut cu aer are rezisitivitate foarte mare)

Gravimetria – pune in evident variatiile campului gravitational (deasupra golului subteran ne asteptam sa avem o anomalie gravimetrica de minim)

Georadarul – in conditii favorabile - ne poate da informatii pretioase despre forma golului subteran

Seismica – ne poate oferi informatii despre structura straturilor , implicit asupra formei golului subteran.

Alegerea metodei geofizice optime este functie de mai multe variabile:

Dimensiunea golului subteran;
Adancimea golului subteran;
Natura stratelor in care se afla golul subteran (de exemplu strate imbibate cu apa pot actiona ca un ecran pentru georadar);
Costul achizitiei, a prelucrarii si interpretarii datelor;
Costul echipamentului de achizitie propriu-zis

Uneori, cand miza este foarte importanta, este recomandata combinarea a cel putin doua metode geofizice. Astfel rezultatele se pot confirma reciproc, iar erorile scad considerabil.

Foto: LinkedIn; Ziua

Catacombe in centrul vechi al Slatinei

2008-12-13T19:12:00.004+02:00

• Un adapost subteran vechi de peste 100 de ani a fost descoperit, in Parcul „Eugen Ionescu“

Lucratorii firmei care executa modernizarea Parcului „Eugen Ionescu“ (zona orasului vechi) din Slatina au facut ieri o descoperire uimitoare. In timp ce muncitorii executau lucrari de excavare, a iesit la iveala un adapost subteran, de aproximativ 100 de metri patrati, despre care specialisti din institutiile de cultura spun ca ar putea data din perioada construirii actualului Muzeu Judetean, adica din jurul anului 1880. Descoperirea a fost facuta ieri, in jurul prânzului, la fata locului venind atât sefi din Primaria Slatina (contractantul lucrarilor de modernizare a parcului), cât si arheologi si istorici din institutiile de cultura judetene, cu totii surprinsi de veste, desi in oras se tot vorbeste despre faptul ca ar exista tunele care leaga anumite cladiri din oras si care ar fi avut destinatie despre care nu se prea sufla o vorba. Faptul ca beciul, construit in sistem boltit, cu arcada semirotunda, a fost acoperit cu o gura de beton, iar in interior s-au gasit baterii folosite de mineri inainte de 1989, i-a facut pe cei prezenti sa spuna ca in interior s-a mai patruns mult timp dupa construirea adapostului, desi acea zona a orasului este cunoscuta si de cei mai vârstnici dintre slatineni ca parc sau gradina publica.

„Nu stim exact ce este, posibil un beci, desi este prea mare pentru un beci de locuinta. Oricum, este construit din acelasi tip de caramida ca si Muzeul Judetean si seamana cu beciurile muzeului, ceea ce ne face sa credem ca dateaza de la 1880, anul construirii muzeului fiind 1887. Oricum, este foarte bine zidit si foarte bine pastrat, pentru ca nu este macar o fisura. Nu cred sa mai comunice cu alte tunele, pentru ca este infundat, ca un zid. Am batut in ziduri si nu suna a gol. Inca nu stim ce ar putea fi. Poate un adapost, poate o magazie pentru Prefectura, pentru ca muzeul a fost multi ani Prefectura judetului“, a declarat directorul Muzeului Judetean, prof. Laurentiu Gutica, unul dintre primii care au vazut descoperirea. Intre timp, in parc au mai ajuns si alte persoane, la fel de surprinse de ceea ce vad.

• Dupa cercetarea stiintifica si amenajarea parcului, vizitatorii vor avea acces

Arheologul Aurelia Grosu, din cadrul Muzeului Judetean, a preluat oficial, la câteva zeci de minute dupa descoperire, sarcina de a cerceta beciul, solicitând câtiva muncitori care sa o ajute daca va fi nevoie de sapaturi. „Vom incepe cercetarea, asa ca as vrea ca zona sa se imprejmuiasca si sa nu mai patrunda nimeni fara acord“, au fost primele dispozitii ale arheologului.

Seful Directiei Tehnice din municipiu, Minel Prina, impreuna cu oamenii de cultura sositi sa vada descoperirea, au preconizat ca acest adapost va fi conservat exact in forma in care a fost descoperit si va putea fi vizitat de doritori. „Am putea sa amenajam ceva ca la Sibiu, unde poti sa cobori sa vezi“, au sunat parerile.

Autor: Alina Mitran;

Foto: Gazeta de Olt; Evenimentul zilei

Articol aparut in ziarul Gazeta de Olt din 8 iunie 2007;

Buzãul, traversat de galerii subterane

2008-12-13T18:17:00.006+02:00

Putini stiu cã sub centrul vechi al orasului se aflã galerii care dateazã încã de la începutul secolului 16 sau poate si mai devreme. Sub pasii grãbiti ai trecãtorilor se aflã vestigii nestiute de nimeni ale unor epoci de mult apuse. Sãpãturile fãcute cu ocazia ridicãrii noilor edificii ale bãncilor din oras au dat la ivealã vechi catacombe pe trei nivele. Alte cotloane secrete existã încã pe sub strãzile ori clãdirile vechi din centrul orasului. Nu se stie încã starea în care se aflã în prezent, pentru cã nimeni nu s-a preocupat de conservarea acestora. Ba mai mult, lucrãrile executate în zonã în ultimii ani au afectat serios tunelurile si le-au acoperit cu indiferentã. Asa se face cã misterul subteranelor ce fãceau odinioarã legãtura între clãdirile importante ale urbei a fost îngropat probabil pentru totdeauna.

Distrugerea siturilor arheologice, cu acordul Muzeului
Cu toate cã intrã în cadrul special al monumentelor istorice de o importantã deosebitã, nu s-a tinut cont si s-a escavat în continuare, distrugîndu-se astfel vestigiile. Arheologul Marius Constantinescu: "Împreunã cu militarii care munceau atunci am descoperit dale de piatrã slefuitã care ascundeau o a doua intrare. Prima catacombã avea 3 m lãtime si înãltimea de 2,80 m, iar lungimea de cel putin
11 metri, dar deoarece capetele erau surpate ne-am dat seama cã era mult mai mare. Intrînd în adîncul celei de-a doua catacombe am observat o nisã care ascundea un al treilea nivel, probabil ultimul, în care am gãsit resturi de haine, 2 scaune si un vas mare de lut."
Trei variante de datare: 372, 1431, 1615
Cert este cã odatã cu atestarea documentarã a Buzãului (prima 372 si a doua 1431) circulã douã variante ale utilizãrii acestor catacombe. Prima, pentru depozitarea hranei care trecea prin acest circuit, odatã cu deschiderea tîrgurilor pentru schimb de mãrfuri (Drãgaica); iar a doua: posibilitatea retragerii la timp în vremuri de bejenie sau pericol.
Unul dintre cele mai vechi orase atestate din Europa, cu un bogat patrimoniu arhitectural, riscã sã devinã fãrã istorie, din cauza ageamiilor care dau ordine de distrugere a patrimoniului cultural local.

Autor: I.G.

Foto: Sansa Buzoiana;

Articol aparut in ziarul Sansa Buzoiana din 25 ianuarie 2007

La forturi, la Ştefăneşti

2008-08-26T00:46:00.006+03:00

Duminică, la ora 22, am fost cu Tanzyy, Horia, Abonatuconnex, Slim şi alţi patru prieteni la fortul de lângă Ştefăneşti (judeţul Ilfov).
Drumul până în localitate l-am parcurs cu maşinile, apoi, de la şoseaua de centură pe jos, printr-un şantier. Ne-au ieşit în întâmpinare câinii şi vreo patru paznici. Nu au fost prea mari probleme, localnicii fiind totuşi binevoitori. Am mai străbătut pe câmp o porţiune, am escaladat munţi de moloz şi am ajuns la buza unei râpe nu foarte abrupte. A fost singura porţiune poate mai dificilă. Jos, la intrarea în fort, linişte deplină şi deasupra, cer senin deasupra brăzdat de avioane zburând la mică altitudine.

Apoi, a început exploarea galeriilor. Trei dintre prieteni au renunţat să mai intre în tuneluri, iar cei care am rămas am străbătut până spre ora 1 zeci de galerii însumând sute şi sute de metri.

Fiecare dintre noi a făcute zeci de fotografii, iar eu am apucat să filmez în înfraroşu peste 45 minute din traseul parcurs.
N-am apucat până azi să descarc imaginile din aparatul foto şi nici filmele din camera video. Noroc cu Tanzyy şi Abonatuconnex care mi-au trimis peste 200 de fotografii. Când o să găsesc puţin timp voi posta mai multe despre scurta incursiune la forturile de Ştefăneşti. Vor fi mai multe fotografii şi scurte filmuleţe, toate pe blogul dedicat "Doar despre tuneluri, buncăre şi forturi".

Citiţi şi trimiterea de la Periodic;
http://romuluscristea.wordpress.com/;

Foto: Primele trei fotografii sunt realizate de Tanzyy, iar ultima aparţine lui Abonatuconnex

O filmare în subteranele de la Operă

2008-08-20T01:37:00.010+03:00

La sfârşitul lunii trecute, câţiva tineri au organizat o mică expediţie în subteranele din zona Operei Române. Norocul lor că au fost prevăzători: unul dintre ei a rămas la suprafaţă, în apropierea gurii de intrare. Probabil, vreun paznic din zonă a observat grupul care intra în tunel, pentru că altfel nu s-ar putea explica rapiditatea cu care un echipaj al poliţiei a sosit la faţa locului. Maşina poliţiei a fost plasată chiar lângă intrarea din subteran. Nu prea curajoşi, membrii echipajului de poliţie, în afară de a arunca din cînd în când câte o privire spre hăul care se căsca sub pământ, nu au găsit decât soluţia de a se înarma cu răbdare şi a aştepta ca tinerii să iasă din subteran. Şi au avut de aşteptat, mai bine de o oră jumătate, dar fără niciun rezultat. Cei din tunel au apelat la aceaşi actică, răbdarea. Ce a fost bine însă pentru cei rămaşi în tunel a fost faptul că puteau comunica, prin intermediul telefoanelor mobile cu prietenul lor rămas la suprafaţă. În subteran, într-o anumită zonă, de fapt singura, aflată în apropierea unei ieşiri spre o clădire există semnal pentru telefoanele mobile.

Într-un final, poliţiştii s-au plictisit şi au plecat spre bucuria celor care aşteptau în tunelurile de la Operă.

Din grupul celor care au participat la expediţie, Luca ne-a pus la dipoziţie o scurtă filmare făcută cu un aparat foto digital, în acea zi, când aşteptau cu sufletul la gură, plecarea poliţiştilor din zonă, pentru a putea ieşi la suprafaţă.

Luca şi colegii săi de expediţie sunt pasionaţi de ciclism şi participă periodic, ori de câte ori se iveşte vreo ocazie, la astfel de incursiuni în tunelurile Capitalei sau forturile de lângă Bucureşti.

În zona Operei Române există o reţea de tuneluri şi clădiri tehnice subterane, interconectate, care fac parte dintr-un sistem complex de adăposturi de tip ALA, un adăpost de protecţie civilă antiaeriană, de mari dimensiuni, proiectat şi construit în perioada comunistă, pentru a putea fi utilizat în caz de război. Construcţia subterană şi instalaţiile au fost trecute după anii '90 în conservare, în principal datorită lipsei de fonduri pentru întreţinere. Până în anul 2000, a mai existat din partea autorităţilor locale, o tentativă de modernizare şi păstrare în funcţiune a adăpostului, însă datorită costurilor foarte mari s-a renunţat la iniţiativă. În prezent, starea de conservare a obiectivului este relativ bună.

Vezi şi trimiterea de pe blogul Periodic, la http: romuluscristea.wordpress.com .

Foto şi video: Luca

Forturile de la Popeşti - Leordeni

2008-08-12T21:26:00.095+03:00

Două articole deosebit de interesante despre fortificaţiile militare de la Popeşti-Leordeni, din judeţul Ilfov (în apropierea Bucureştiului), au fost postate de Octavian - Andrei Brezean pe blogul personal. Articolele despre expediţia organizată, recent, la forturi, de Brezean şi colegii săi sunt însoţite de numeroase fotografii foarte bine realizate. De asemenea, pe acelaşi blog găsiţi câteva sfaturi pertinente şi utile despre echipamentul utilizat în expediţie, despre aparatura foto necesară, dar şi despre modul în care puteţi realiza fotografii calitative în condiţiile deosebite din subteran.

"Lucruri necesare vizitării: lanterne, haine de tăvaleala prin intrarile înguste şi o bluză cu mânecă lungă ca protecţie la răcoarea din tunele (15 grade constant, în condiţiile în care afară erau 32 grade Celsius). Echipament foto minim: trepied pentru expunerile îndelungate, acumulatori de schimb.
Pentru a obţine fotografii cel puţin de calitate medie este necesar măcar un aparat DSLR entry level care are capacitatea de a reda detalii în umbre, de a interpreta lumina corect şi de a face un white balance manual competent, deoarece acolo lumina intra destul de ciudat şi te trezeşti că pe automat ţi-a ieşit compoziţia albastră.

Ar mai fi de adăugat un blitz extern . Ajută, noi cel puţin ne-am jucat cu declanşări din diverse unghiuri la expunerile lungi obţinând nişte chestiuni interesante", vă recomandă Brezean şi echipa sa.

Bucurestiul este înconjurat de 18 forturi militare de apărare şi tot atâtea baterii. Centura de fortificaţii a Capitalei a fost construită după planurile arhitectului militar belgian, generalul Henri Alexis Brialmont. În baza unui raport al Ministerului de Război din anul 1888, Brialmont a întocmit, un an mai târziu, proiectul fortificaţiilor, iar construcţia efectivă a fost demarată în 1894.

Vezi si trimiterea la articol de la: http://romuluscristea.wordpress.com/;

Foto: Octavian-Andrei Brezean;
Sursă imagini: papuashu. photo blog.

Forturile Bucurestiului

2008-07-04T14:23:00.011+03:00

Bucurestiul este inconjurat de 18 forturi militare de aparare si tot atatea baterii. Centura de fortificatii a Capitalei a fost construita dupa planurile arhitectului militar belgian, generalul Henri Alexis Brialmont. In baza unui raport al Ministerului de Razboi din anul 1888, Brialmont a intocmit, un an mai tarziu, proiectul fortificatiilor, iar constructia efectiva a fost demarata in 1894. La vremea ei, pentru reteaua constituita din 18 forturi s-a alocat un buget de 111,5 milioane lei aur, adica de aproximativ trei ori bugetul anual alocat armatei romane.

Un film documentar:

Un film de: Cozmin Ditomozu si Silviu Stan

Toate cele 18 puncte erau unite de o sosea si de o cale ferata. Peste mai bine de un veac, aceasta avea sa fie cunoscuta ca linia de centura a Bucurestiului, pierzandu-si insa o buna parte din importanta martiala si din infrastructura trecutului. Mai trebuie spus ca intre forturi erau pozitionate tot atatea baterii subterane. In total, in centura de fortificatii a Capitalei erau pozitionate circa 240 de piese de artilerie.

Tot acest efort imens, pentru o tara care isi capatase independenta de doar un deceniu, a fost o jertfa adusa doctrinei militare la moda in acele timpuri, care sustinea ca punctul care trebuie aparat cu orice pret este Capitala. In esenta, Bucurestiul urma sa devina, in caz de invazie, punct de repliere, dar si zona pentru lansarea de operatiuni militare de amploare, de la Dunare pana la Carpati. Ironia istoriei a facut ca, la putin timp dupa realizarea fortificatiilor, in primul razboi mondial, Bucurestiul sa fie ocupat fara prea mult efort de armata germana.

O parte din fortificatiile construite cu un veac in urma si-au pastrat destinatia initiala, gazduind in continuare unitati militare. Este cazul mai ales al fortificatiilor din zona de sud-vest a Bucurestiului, adica a lantului Bragadiru, Magurele si Jilava.

Acum aceste forturi au cu totul alte roluri decat cele din vremea razboaielor mondiale. Fie ca sunt poligoane de tragere, sedii de unitati militare sau pur si simplu depozite, forturile din aceasta arie raman incinte interzise vizitatorului civil.

De fapt, aceasta este singura parte din vechiul lant de fortificatii din jurul Bucurestiului care a reusit sa-si mentina un timp indelungat un rol apropiat de cel initial. Fortul 13 Jilava are si el o destinatie care-l face inaccesibil vizitatorului civil, aceea de puscarie. Numele lui este chiar pe cale sa devina substantiv comun in limba romana, cu semnificatia de loc de detentie.

Soarta celor 18 forturi si a tot atatea baterii a fost pecetluita de progresele chimiei si ale aviatiei de la inceputul secolului XX. Dezvoltarea remarcabila a explozibililor si a bombardamentelor aeriene a facut ca fortificatiile clasice sa fie inutile in razboiul modern. Acest soc a fost resimtit din plin in primul razboi mondial, cand fortificatiile de la Liege, proiectate de acelasi general belgian, au fost distruse fara prea multe eforturi de nemti. Responsabilii militari romani din acele vremuri si-au dat seama de problema si au demontat rapid piesele de artilerie din forturi, toate tunuri de cea mai buna calitate produse de Krupp, transformandu-le in artilerie mobila. De fapt, forturile erau deja abandonate in momentul in care armata germana se apropia de Bucuresti.

Sursa: Romania libera

Filmare amatori:

Schema actiunilor de interventie

2008-07-02T20:05:00.014+03:00

Schema actiunilor de interventie in cazul unui cutremur cu durata de 45 secunde, produs in zona de sud a tarii (probabil anii '80); Simulare pentru zona platformei industriale SC Electromagnetica SA - sunt indicate si adaposturile subterane perimetrale.

Iesire zidita adapost subteran ALA- zona Eroilor

Foto: Cein

Tunel din zona Colentina

2008-02-29T21:31:00.005+02:00

Galerie de tunel din zona forturilor bucurestene

Tuneluri din reteau de forturi a orasului Bucuresti- zona Colentina

Foto: Tanzyy

Subteranele de la Opera

2007-12-07T23:55:00.003+02:00

În decembrie 1989, în clădirea Televiziunii Române ( TVR) s-au răspîndit zvonuri despre buncărele folosite de presupuşii terorişti, cum se vede din înregistrarea de mai jos. S-a zvonit şi despre o reţea de tunele care ar fi legat locuri diferite din Bucureşti, cum ar fi Palatul Cotroceni, Casa Republicii, CC-PCR, Sala Palatului, Academia Ştefan Gheorghiu, Academia Militara, Gradina Botanică etc.

Fotografii din tunelurile de sub zona Piata Operei-Bucuresti

Foto: Tanzzy

Cazemată sau („buncăr” din limba germană) este o construcţie, de obicei din beton armat, destinată pentru apărarea unor persoane militare sau civile în faţa unui atac aerian sau terestru. In mod frecvent un buncăr este construit subteran, săpat în zone stâncoase sau amplasate în lucrări miniere abandonate. In cazuri extreme pentru apărarea persoanelor civile sunt amenajate garaje, pivniţe, tunele de tren sau metrou urban.

Imagini din emisiunile TVR din decembrie 1989.

Nici simulatoare de tragere, nici gloante dum-dum, nici tuneluri cu teroristi

2007-11-26T13:20:00.000+02:00

"Toti alergau dupa un inamic invizibil"

Romulus Cristea

Interviu cu general-magistrat Dan Voinea

Cele mai importante dosare din istoria post-decembrista, dosarele revolutiei si ale mineriadei, sunt instrumentate in prezent de procurorii militari de la Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie. De coordonarea si conducerea acestor anchete se ocupa, in prezent, generalul-magistrat Dan Voinea. Dosarul "Revolutia" a fost redeschis dintr-o intamplare, prin demersurile Asociatiei "21 Decembrie", cu putin timp inainte de termenul la care ar fi trebuit sa intervina prescrierea faptelor. Generalul Dan Voinea a fost si procurorul in cazul procesului sotilor Ceausescu, la acea data avand gradul de maior la Directia Procuraturii
Militare.

Secvente imprastiate din dosar

- La 16 ani de la evenimentele din decembrie 1989, Dosarul "Revolutia" este inca nefinalizat. Exista persoane sau institutii interesate care urmaresc blocarea anchetei?

- In primul rand, persoanele care au fost implicate, intr-un fel sau altul, in represiunea din decembrie 1989, sunt cele care spera ca ancheta sa fie dusa la bun sfarsit. Cei care au iesit in strada la Bucuresti, Timisoara, Arad, Oradea, Sibiu, Brasov si in alte zone ale tarii, au contestat puterea comunista. Au solicitat nu numai schimbarea presedintelui Ceausescu, ci si a regimului comunist. Cei impotriva carora s-a protestat atunci sunt interesati de tergiversarea dosarului. Au fost necazuri mari in legatura cu solutionarea acestui dosar. Initial, dirijarea anchetei in aceste dosare s-a facut centralizat si la ordinul procurorului general de la acea vreme. Cei care au dirijat primele anchete ale revolutiei au fost procurorul general Robu si adjunctul lui, Gheorghe Diaconescu. Atunci, acest dosar a fost impartit in doua: o parte despre ceea ce s-a intamplat pana in 22 decembrie 1989 si, cealalta parte, diverse cauze care privesc victimele de dupa 22 decembrie '89. Pentru evenimentele ce s-au desfasurat pana in 22 decembrie s-a constituit "Lotul Timisoara", care a fost acuzat de represiunea de la Timisoara si Bucuresti. Acest dosar, "Lotul Timisoara", a avut o desfasurare destul de curioasa, la final nimeni nu s-a facut vinovat, din punct de vedere al justitiei, de uciderea si mutilarea manifestantilor din 17 decembrie '89 (la Timisoara) si din 21 decembrie '89 (la Bucuresti). Celelalte dosare care au privit victimele care au urmat datei de 22 decembrie 1989 nici macar nu au fost finalizate in vreun fel, in primii ani ai deceniului trecut. Dosarele victimelor contineau informatii despre adevarul care trebuia transmis cetatenilor acestei tari. Aceste dosare nu au fost instrumentate nici in ceea ce priveste totalul victimelor, nici in ceea ce priveste cauzele care au condus la acel macel, nici in ceea ce priveste conturarea responsabilitatilor pentru represiunea care a urmat dupa 22 decembrie 1989. Dosarele au ramas, ani de zile, la un nivel de cercetare prealabila si contineau un act medical sau medico-legal privind leziunile victimei si una-doua declaratii in legatura cu ce s-a intamplat. Insa nu se ajungea la cei vinovati de impuscarea acestor victime, deci nu se mergea cu ancheta pana la capat.

Procesul cuplului Ceausescu - ratat procedural

- De ce nu au reactionat victimele: ranitii, retinutii, urmasii de eroi-martiri?

- Am gasit sute de dosare cu mentiunea "neinceperea urmaririi penale", dosare de altfel, foarte "subtiri". Ceea ce e mai grav, solutiile care s-au dat nu au fost comunicate victimelor care poate daca ar fi stiut s-ar fi indreptat impotriva acestor solutii, ar fi facut plangeri la organele competente, plangeri la instante si atunci cercetarile, vrand-nevrand, s-ar fi reluat. Solutiile acestea nu au fost comunicate victimelor si au stat asa, in arhiva institutiei, cu rezolutia care s-a dat si cercetarea neterminata. Eu, ca urmare a plangerilor facute de Asociatia victimelor din 21 decembrie 1989, le-am considerat nelegale si netemeinice si, din acest motiv, le-am infirmat. Am reluat ancheta, anul trecut, in octombrie.

- Ati afirmat despre dezinformarile si manipularile evidente, practicate in perioada decembrie '89-ianuarie '90, ca se pot incadra la categoria "diversiuni calificate". Dumneavoastra, in calitatea pe care ati avut-o, de procuror la procesul sotilor Ceausescu, nu ati putea fi acuzat sau aratat cu degetul pentru un posibil rol avut intr-un scenariu bine pus la punct?

- Am jucat rolul pe care il aveam: de procuror. Am fost chemat atunci sa particip la judecarea cuplului Ceausescu, lucru pe care nu-l puteam refuza. Am fost trimis de conducerea de atunci a Parchetului si ne-am dus ca sa judecam. Cu noi nu a discutat nimeni despre executia si finalizarea procesului, la modul in care s-a procedat.

- A fost un ordin?

- La vremea respectiva, ne-am dus la Targoviste ca urmare a ordinului pe care l-am primit de la conducerea Parchetului! Nu m-am dus de capul meu acolo! M-am dus pentru ca asa se procedeaza in procuratura: orice lucrare ti se da spre cercetare, se repartizeaza de catre sefi!

- Cum apreciati, dupa 16 ani, procesul sotilor Elena si Nicolae Ceausescu?

- Aici este o problema de imagine a Justitiei. Eu sunt la fel de nemultumit de acel proces: a fost ratat din punct de vedere procedural. Pentru a nu se repeta ceea ce s-a intamplat atunci, este nevoie ca macar acum, in aceste imense dosare care privesc miile de victime din decembrie 1989, sa respectam toate regulile de procedura, sa facem un dosar care sa fie cladit numai pe procedurile legale, deci sa nu se mai intample ca cineva sa ne reproseze ca nu am facut un proces dupa toate regulile justitiei.

Alarma de razboi pentru solidaritatea antiterorista

- Care este dimensiunea "manipularii calificate", in ce fel a fost ea perceputa in acele zile ale revolutiei?

- Am afirmat ca a fost o "diversiune calificata" pentru ca nu a fost una intamplatoare. Cand am vorbit despre "diversiune calificata" am avut in vedere faptul ca a fost imaginat un inamic invizibil: teroristii. Despre teroristi s-au facut afirmatii, descrieri, atat la televiziunea si radioul public, cat si in presa scrisa din perioada 22-28 decembrie '89 si a zilelor care au urmat. De aici, calificarea acestui fenomen. Se transmiteau manifestantilor din strada acest tip de mesaje-afirmatii tocmai in scopul de a-i deturna de la ideile pe care ei le aveau ca revolutionari: opiniile anticomuniste s-au transformat rapid intr-o solidaritate antiterorista. Nu mai conta cine cu cine se solidariza: trebuia sa fie acolo militianul, securistul, indrumatorul PCR, deoarece tocmai ei erau cei care erau "experimentati" in astfel de activitati antiteroriste. S-a dat alarma de lupta de razboi in decembrie '89 si a fost mentinuta pana in ianuarie 1990. Toti alergau dupa un inamic invizibil. Era un inamic invizibil deoarece, pana la ora actuala, nu am reusit, mai bine spus, nu avem din punct de vedere al probelor nici un terorist dovedit in sensul legii.

- Au existat niste scenarii prestabilite, au fost dezinformari si manipulari premeditate?

- Acest fenomen al teroristilor trebuie urmarit in dinamica lui, dar si de la inceputurile lui. Primul care a folosit cuvantul terorist a fost Nicolae Ceausescu care asa i-a calificat pe revolutionarii timisoreni. La inceput erau "huligani", "iredentisti", apoi a folosit de mai multe ori calificativul de "teroristi" la adresa manifestantilor. Aceasta idee si termenii au fost ulterior raspanditi prin intermediul fratelui presedintelui. Ilie Ceausescu a mers la Cluj unde, in fata militarilor din cadrul Armatei a IV-a, a incercat sa acrediteze aceste idei, cum ca protestatarii din strada sunt huligani, iredentisti si teroristi. Termenul care definea teroristii a ramas intiparit in mintea unora, nimeni nu-l contrazicea. Toti s-au mobilizat. Intreg aparatul de represiune comunist era pregatit pentru anihilarea huliganilor, iredentistilor si teroristilor. Imensul dispozitiv de lupta format in tara, in majoritatea marilor orase, a ramas in functiune si dupa data de 22 decembrie 1989. Cei care au format la vremea respectiva dispozitivul si conduceau represiunea au folosit ca laitmotiv al actiunilor lor militare lupta impotriva teroristilor. Justificarea a ramas si dupa data de 22 decembrie '89, folosita cand nimeni nu mai striga impotriva puterii, moment prielnic pentru a ocupa cu militari principalele institutii ale statului. S-au format astfel de dispozitive la radioul si televiziunea publica, CC-PCR, ministere, primarii si chiar intreprinderi. Centralizarea informatiilor se facea la comandamentele militare care fusesera constituite la fiecare institutie. La Televiziune, la comandamentul militar, functiona un grup de ofiteri din armata, securitate, de la Interne, garzi patriotice, care aveau misiunea sa adune informatii si sa le predea centralizat. Si la CC a existat un comandament militar, la Primaria Capitalei si la alte institutii. Comandamentele dirijau si supravegheau activitatile militare in zona respectiva, tineau legatura cu radioul si televiziunea. La astfel de niveluri se miscau informatiile. Toate persoanele suspectate de terorism au fost cercetate.

- Totusi, in acele zile erau morti si raniti peste tot. La televizor erau prezentate zeci de persoane arestate si categorisite drept teroristi straini, "mercenari" in transa legati cu catuse de patul de spital si care strigau indemnuri la lupta. Cine au fost acele persoane, cine sunt cei acuzati de terorism?

- Toate persoanele retinute in timpul revolutiei ca suspecte de terorism au fost cercetate. Nu a ramas nici o persoana neanchetata din punct de vedere al acuzatiilor de terorism. La Sibiu, au fost cercetate peste 600 de persoane. Nu eu i-am anchetat, a fost o echipa formata din peste 50 de procurori. La inceput, cand s-au declansat aceste cercetari, fiecarei persoane retinute la unitatea militara din Sibiu i s-a facut un dosar. In dosarul acela, persoana respectiva a trebuit sa fie studiata sub mai multe aspecte: unde lucra, ce a facut in acele zile, motivul pentru care a fost arestata. Trebuiau cercetate aspectele pe care le-au sesizat cei care au retinut persoana respectiva: unii aveau prea multe legitimatii, altii nu aveau acte de nici un fel, nesupunere la somatiile celor care efectuau filtre si altele. Dintre toate persoanele anchetate nu s-a retinut nici un caz de activitate terorista. Deci acele persoane au fost retinute ilegal, lipsite de libertate si, acum, au devenit victime in dosar.

- Daca teroristi nu au existat, despre lunetisti ce ne puteti spune?

- Lunetisti au existat, toti cei care aveau in dotare arma cu luneta si au fost introdusi in dispozitivul de lupta de atunci. S-a tras si cu arma cu luneta. Lunetistii erau din armata.- Exista victime ale lunetistilor?- Exista si victime ale acestor lunetisti. Sunt si victime ale luptatorilor din garzile patriotice, victime si ale unor civili care au primit arme etc. Dar cele peste o mie de victime si miile de raniti nu sunt din cauza lunetistilor, ci ca urmare a activitatii si actiunilor militare desfasurate in anumite dispozitive constituite inca din data de 22 decembrie 1989.

- Despre demonstrantii impuscati in cap ce ne puteti spune?

- Au circulat diverse informatii. Exista victime impuscate in cap, si la data de 21, si dupa 22 decembrie '89. Tocmai cu asta ne ocupam, trebuie sa gasim tragatorul real pentru fiecare victima, tocmai ca sa nu mai existe confuzii.

Razboiul electronic, un joc pe calculator

- A fost practicat razboiul electronic pe durata evenimentelor din decembrie 1989? Ce dovezi exista?

- Acest razboi electronic a fost deseori invocat ca un factor care a creat perturbari, confuzii. Prin acest razboi electronic s-ar fi simulat anumite tinte considerate initial elicoptere teroriste. Poate ca in realitate erau simple jocuri pe calculator sau mai stiu eu ce... Este insa clar ca nu avem victime ale razboiului electronic. Oameni macelariti au fost pe strada, la televiziunea publica, la CC-PCR, in jurul unitatilor militare, langa marile intreprinderi si unde nu au fost semnalate actiuni ale elicopterelor sau alte fenomene ale razboiului electronic.

- Au fost descoperite undeva dispozitive automate de tragere sau simulatoare?

- Nu! Nici o confirmare despre astfel de dispozitive de simulare a focului de arma! Pana in prezent nu suntem in posesia a nici unui astfel de dispozitiv. Nimeni nu a vazut un astfel de simulator de tragere. A fost prezentat la TV un dispozitiv ca simulator, dar care nici pe departe nu era asa ceva. A fost o minciuna! Inainte de '89, orice dispozitiv trebuia sa fie in inventarul unei institutii. Nici o institutie de la noi, de la armata, interne sau servicii de informatii nu a avut in dotare o astfel de instalatie. Nu numai ca nu au existat in dotare, nu au fost gasite, dar nici nu avem dovezi ca asemenea aparate au fost aduse in tara. In alta ordine de idei, trebuie sa precizez ca noi ii cautam pe cei vinovati de uciderea si ranirea unor oameni. Nu ucizi oameni cu simulatorul. Interesul nostru se indreapta spre tragatorii reali, nu simulatoare.

- Munitia speciala, gloantele cu cap vidia sau dum-dum, a provocat victime? Presa de la acea vreme a fost plina cu astfel de relatari...

- Nu exista victime (persoane impuscate) nici de la gloantele cu cap vidia, nici de la dum-dum. Pe durata evenimentelor s-a folosit munitie de razboi, munitie normala care se gasea la vremea respectiva in dotarea Ministerului de Interne si a Ministerului Apararii Nationale. Confuzia si informatiile false au aparut de la faptul ca se foloseau calibre diferite si, deci, zgomotul produs era altfel perceput.

Tunelurile secrete ale mincinosilor

- Ani de zile s-a tot vorbit despre tunelurile secrete pline de teroristi care ieseau si ucideau oamenii de pe strada sau din diverse institutii... Exista vreo marturie credibila, vreun document?

- Nu putem califica aceste informatii nici macar ca tinand de domeniul legendei. E o minciuna! O alta minciuna! Bucurestiul, ca de altfel toate marile orase, e brazdat subteran de tot felul de tuneluri, unele pentru canalizare, gospodarirea apei, electricitate si alte scopuri. De altfel, Capitala are in subteran tuneluri realizate in urma cu sute de ani. Aceste tuneluri nu au constituit adaposturi pentru teroristi. Recent, am participat la o reconstituire pe teren, la asemenea asa-zise tuneluri secrete folosite de teroristi. Era un simplu canal pentru distribuirea apei potabile. Deci am constatat ca a fost vorba de o minciuna.

- Au aparut in ultima perioada de timp documente care sa ateste imixtiuni externe pe durata revolutiei?

- Nu exista nici o dovada care sa ateste ca vreo putere straina s-a implicat, in decembrie 1989, in evenimentele de aici. Nu s-a dovedit nici ca vreo organizatie terorista a atacat populatia Romaniei. Organizatiile teroriste au un program de actiuni pe care nu-l ascund dupa atac, confirma fapta si argumenteaza cumva care a fost scopul. Afirmatiile ca teroristii straini ar fi actionat in Romania, in sprijinul dictaturii, in acele zile de decembrie 1989 sunt false!

- Cum s-a ajuns in situatia ca unele cadre, de la armata sau militie, sa se impuste intre ele?

- Au existat tot felul de incidente dubioase, in care si inferiorii si-au impuscat superiorii, dar si viceversa. Aceste fapte s-au petrecut tocmai din cauza existentei unor temeri ca celalalt ar putea fi terorist. Orice aparitie neasteptata putea sa insemne, pentru un militar, un motiv de a declansa focul. De aceea isi impusesera unele reguli, cei care circulau trebuiau sa foloseasca anumite parole. Dar au fost cazuri cand persoane neavizate, fara sa stie parola, au patruns intr-un astfel de dispozitiv, au fost categorisiti teroristi si impuscati. Cosmarul s-ar putea termina intr-un an.

- Daca lucrurile ar decurge normal, daca nu ar mai exista piedici diverse in desfasurarea anchetei, in cat timp apreciati ca s-ar putea finaliza "Dosarul Revolutia"?

- Facem tot ce putem ca sa finalizam acest dosar. Incercam sa scapam de acest cosmar... Nu pot face un angajament. Dar, daca toate etapele ar decurge asa cum trebuie, fara piedici, normal ar fi ca la finele anului viitor sa nu mai ramana dosare nesolutionate in institutia noastra, referitoare la aceste evenimente. O asemenea ancheta e grea. E normal sa fie grea, investigam crimele din decembrie '89. Nu vine nimeni cu placere sa discute ceea ce s-a intamplat acolo. Dar trebuie sa ai rabdare cu fiecare om in parte, cu fiecare martor, cu fiecare persoana vatamata. Trebuie documentate activitatile militare, trebuie adunate jurnalele unitatilor de lupta, jurnalele actiunile militare, orice document din acele vremuri. Nu vad de ce trebuie secretizate crime. Acestea trebuie demascate si aduse in fata justitiei. Este imoral sa secretizezi date care privesc crimele din decembrie '89. Nu prea s-au facut consemnari in jurnale de lupta in acele zile. La lupta s-a plecat pe baza unor ordine verbale, nu scrise. E nevoie sa vorbim cu foarte multe persoane, sa avem cat mai multe marturii, ca sa putem convinge instanta. Sunt o multitudine de activitati care trebuie desfasurate, implicand un numar mare de persoane. Am in echipa politisti de la Inspectoratul General al Politiei, de la Brigada Omoruri, si care fac o treaba foarte buna. Ministerul Administratiei si Internelor este singurul care ne-a ajutat efectiv cu oameni. Procurorul general ne-a asigurat logistic pentru a ne putea desfasura activitatea mai bine decat pana in prezent, iar din partea ministrului Justitiei exista toata deschiderea si intelegerea pentru activitatile pe care le desfasuram. Incercam sa rezolvam totul cat mai repede, cat mai bine si corect.

Articol aparut in ziarul Romania libera din 22 decembrie 2005

www.romanialibera.ro

Tunelurile secrete si teroristii

2007-11-25T21:56:00.000+02:00

Arhiva: Dosarele revolutiei

Romulus Cristea

Zvonurile vehiculate incepand cu 22 decembrie 1989 privind existenta “teroristilor” si a unor tunele secrete folosite de tragatori au mentinut o stare de panica atat in randurile populatiei, cat si a militarilor. Totul a fost amplificat de comunicarea prin intermediul mijloacelor de presa a unor informatii mincinoase referitoare la existenta unor trupe straine fidele regimului Ceausescu care actionau impotriva populatiei civile. Serviciile de informatii care la acea data, trecusera cel putin teoretic sub coordonarea Armatei, s-au intrecut in culegerea de date privind canalele subterane ale Bucurestiului, locuintele conspirative ale Securitatii si eventualele persoane care ar fi putut defasura actiuni teroriste. Isteria maxima a fost atinsa la Sibiu unde retinutii de la o unitate militara au fost suiti pe transportoarele blindate, plimbati prin oras si prezentati ca teroristi. La Bucuresti, armata a scotocit majoritatea tunelurilor, unele cu destinatie pur tehnica (canalizare, magistrale de apa etc.) in cautarea presupusilor teroristi.

Aparut in Romania libera, miercuri, 20 Decembrie 2006

***

Retinutii erau pusi sa joace rolul teroristilor
Tunelurile secrete, folosite de tragatori

Romulus Cristea

Incepand cu data de 22 decembrie 1989, serviciile de informatii au inceput sa colecteze si sa prelucreze datele referitoare la asa-zisi teroristi. In majoritatea institutiilor ocupate de revolutionari, ofiterii de informatii, trecuti, cel putin teoretic, in subordinea Armatei, intocmeau note informative referitoare la tunelurile secrete, locuintele conspirative, cetateni straini rezidenti in Romania. Zvonurile vehiculate, incepand cu 22 decembrie 1989, privind existenta teroristilor si a unor tuneluri secrete folosite de tragatori au mentinut o stare de panica atat in randurile populatiei, cat si a militarilor.Totul a fost amplificat de comunicarea prin intermediul mijloacelor de presa a unor informatii mincinoase referitoare la existenta unor trupe straine fidele regimului Ceausescu care actionau impotriva populatiei civile. Isteria maxima a fost atinsa la Sibiu, unde retinutii de la o unitate militara au fost suiti pe transportoarele blindate, plimbati prin oras si prezentati ca teroristi. La Bucuresti, Armata a scotocit majoritatea tunelurilor, unele cu destinatie pur tehnica (canalizare, magistrale de apa etc.) in cautarea presupusilor teroristi.Dupa ianuarie 1990, in cadrul anchetelor Parchetului Militar, singurele persoane identificate de procurori ca actionand impotriva populatiei au fost angajati ai fostelor forte de represiune din Militie, Armata, Securitate, garzi patriotice si uneori informatori, toti cetateni romani.

Tunelul de langa Opera

O ingrijitoare de la Spitalul Municipal a fost chemata la inceputul lui ianuarie 1990 sa dea declaratii despre un tunel aflat in zona Operei si unde, in anii '80, aceasta fusese adusa sa faca curatenie, impreuna cu mai multe persoane. Matenciuc Valeria a relatat: "Am primit dispozitie de la sefa mea ca impreuna cu alte 5 colege sa ne deplasam la o cladire de langa Opera Romana unde suntem asteptate pentru a face curatenie in niste birouri. Am fost condusa la o cladire care avea o usa prevazuta cu un gratar metalic pliant. Intrarea era pazita de mai multi ofiteri de militie si cativa civili. Am fost condusa la subsol, pe o scara. Acolo era un hol central cu mai multe ramificatii. Holul era luminat si partial inundat. Din holul central, de o parte si de alta erau niste birouri cu dimensiunile de 2/3 metri, dotate cu covor persan, masa, scaune, fisete metalice, mici obiecte decorative. In subsol am stat circa 3 ore. Intr-unul din birouri, pe un perete era un plan intitulat "Plan de aparare si actiune subterana". Persoanele care faceau curatenie erau in permanenta supravegheate.Iesind din birou m-am deplasat in alt hol, corespunzator altor intrari in birouri. In acel hol am constatat ca exista un alt tunel, identic cu primul. Tunelurile erau prevazute cu usi metalice. Tunelurile nu erau luminate si nu se putea vedea ce e in ele. Tunelul avea inaltimea de 1,7 metri si o latime de circa 1,5 metri, deci s-ar fi putut circula relativ lejer prin ele".

Centrul de dezinformare

Televiziunea a fost centrul de unde se propagau informatiile false. Aceasta este opinia generala a celor care in zilele lui decembrie 1989 au desfasurat actiuni de lupta impotriva "teroristilor"."Mi-am dat seama ca e ceva putred, ca este vorba de o "lucrare" atunci cand ni se spunea ca vom fi atacati de teroristi. Prin televiziune s-a facut mult rau. Era un joc, acolo a fost centrul de dezinformare. Pe de-o parte se facea apel la populatie sa vina (cu pieptul gol, ca nu aveau arme) sa apere institutia si acolo erau alti oameni care trageau in ei. Si nu a fost un caz singular: la Otopeni s-a intamplat la fel, au fost chemati acei tineri de la Campina, nu exista o comunicare eficienta si pasul urmator a fost un macel, au trimis pe lumea cealalta oameni nevinovati.Nu stiu daca ne-am confruntat cu teroristii, eu nu prea i-am vazut. Ni se spunea ca ne ataca teroristii. Si prima oara am auzit despre teroristii care trag din toate pozitiile si peste tot, de la postul de televiziune. Sa nu uitam ca in acele vremuri, postul public de televiziune era una din putinele surse de informare pentru populatie. De obicei, ce se transmitea atunci la TV constituia o pozitie oficiala a puterii care tocmai se instalase. Ce putea sa se intample cand se faceau astfel de afirmatii centralizat, printr-o sursa credibila cum era televiziunea? Sa nu uitam ca unitatile militare primisera ordinul de lupta partial cu indicativul "Radu cel Frumos" (cel de lupta totala avea atunci indicativul "Stefan cel Mare"). Unitatile militare isi pusesera in aplicare planurile de mobilizare, de aparare a frontierei si altele". A fost o increngatura formidabila!", a declarat col. (r) Iordan Radulescu.Plimbati pe TAB si imbracati cu hainele decedatilorIn rechizitoriul intocmit de procurorii militari referitor la evenimentele din Sibiu, este relatat un episod in care mai multi raniti sunt scosi din spital imbracati cu hainele militare ale unor decedati, plimbati prin oras si prezentati ca teroristi.Fiind raniti, Ioan Sonca, Ioan Moldovan, Ioan Popescu, Ion Tanase, toti cadre ale Ministerului de Interne, au fost internati la Spitalul Judetean Sibiu la data de 22 decembrie 1989. Dupa nicio zi, la 23 decembrie 1989, cpt. Francisc Toba, considerandu-i pe cei de mai sus ca fiind "teroristi", i-a scos cu forta din salonul spitalului unde erau internati si i-a dus intr-o camera plina cu haine ale unor persoane decedate.Cei retinuti au fost obligati sa se imbrace cu hainele respective. Apoi, cpt. Toba le-a legat la toti patru mainile la spate, cu un tifon pentru pansamente. Cei patru au fost urcati, in jurul turelei, pe un transportor blindat si dusi la UM 01512. Militarilor de pe TAB li s-a comunicat ca, in cazul in care se va trage asupra transportorului, cei patru vor fi primii impuscati. Cpt. Francisc Toba a recunoscut in cadrul anchetei acest aspect si a precizat ca, in momentul in care i-a bagat pe cei 4 raniti in sala de sport a unitatii militare, acestia au fost batuti cu paturile armelor de militarii de acolo in repetate randuri.Procurorii militari au stabilit ca Ioan Tanase si Ioan Sonca au fost impuscati nejustificat de militarii de la UM 01512, in dupa-amiaza zilei de 22 decembrie 1989.Femeile, impiedicate sa comunice cu "teroristii" de la WCIncepand cu 22 decembrie 1989, peste 160 de femei au fost retinute ilegal la UM 01512 de la Sibiu. Din ordinul lt. col. Aurel Dragomir, retinutele erau cazate in conditii de mizerie si la WC erau obligate sa stea cu usa deschisa, cu militarii la usa, considerandu-se ca astfel "femeile nu vor putea lua legatura cu teroristii". Martora Elena Dobrota a relatat despre conditiile retinerii: "In 27 decembrie 1989 am aflat de un ordin de a ne prezenta la unitatile militare. Aveam fetita bolnava, era la mine in masina. De buna-credinta, inainte de a trece cu copilul pe la spital, m-am dus la UM 01512. Mi-am lasat fetita in masina si m-am prezentat la punctul de control. Am fost dusa intr-o incapere de deasupra bazinului. O femeie ofiter m-a perchezitionat si mi-a spus ca sunt retinuta. I-am cerut sa ma lase sa dau medicamentele fetitei mele bolnave, dar nu mi s-a permis acest lucru. Am fost dusa intr-o incapere in care mai erau 50 de femei. Am observat ca femeile dormeau pe jos. Noi eram pazite de militari inarmati, inclusiv cand mergeam la WC, si retin ca o doamna lt. col. de la MApN ne-a spus ca daca ne apropriem de fereastra ne impusca, la fel si daca ne apropiem de usa, deoarece asa primisera ordin.O alta martora, Paraschiva Dragomir, a povestit ca dupa ce a fost retinuta, perchezitionata si categorisita ca terorista a fost impiedicata sa-si ia medicamentele care ii fusesera confiscate, impreuna cu alte bunuri. "Intr-o seara, militarii au introdus cartus pe teava si tineau armele indreptate asupra noastra, spunand ca asa au ordin. Am fost atentionate ca la nevoie, daca se va primi ordin, vor trage asupra noastra", a precizat martora.

Articol aparut in ziarul Romania libera, joi, 21 Decembrie 2006

http://www.romanialibera.ro/

SUBTERANELE ORAŞULUI

2007-04-14T23:16:00.003+03:00

Paienjenis de drumuri interzise construite sub oras

Retea strategica de buncare si tuneluri

Aproape ca nu exista localitate urbana care sa nu fie brazdata subteran de retele de tuneluri. Despre vechile catacombe, si chiar despre mai recentele buncare si tuneluri existente sub orase precum Bucuresti, Timisoara, Arad, Braila, Galati, Suceava, Constanta, Cluj sau Focsani exista putine relatari documentare, din pacate si o parte din acestea atinse de aripa imaginatiei. Singurul oras unde s-a facut o cartografiere completa a paienjenisului de tuneluri de sub pamant este Iasul. Desimea acestor cai de acces subteran difera de la un oras la altul, traditiile negustoresti si nu importanta localitatii putand fi criteriul de apreciere. Paradoxal, nu Bucurestiul detine primul loc la densitatea de tuneluri, ci Braila. Maruntaiele Bucurestiului ascund insa unul dintre cele mai celebre, mai lungi si mai vechi galerii subterane. La fel, este de neintrecut in reteaua de buncare si tuneluri de utilitate strategica militara contruite in secolul trecut.

Cu caleasca prin catacombe

Istoria catacombelor de sub Bucuresti începe undeva prin jurul anilor 1750. Astfel de cai de acces subterane serveau pentru circulatie între palate, între casele oamenilor bogati, erau locuri unde oamenii îsi puteau ascunde bunurile sau se puteau adaposti în vremuri de restriste. Arhitectul bucurestean Camil Roguski, fost angajat al Ministerului Afacerilor Externe, dar si la Unitatea de întretinere si decorare a palatelor prezidentiale din perioada ceausista a fost unul dintre putinii civili care au avut privilegiul sa vada si sa participe la cartografierea, la construirea si decorarea unor tuneluri secrete din mai multe localitati: „In acea perioada, populatia Bucurestiului era cât pe ce sa fie evacuata, din cauza deselor invazii ale unor bande, în special turcesti care navaleau dinspre Raiaua Giurgiuva si Rusciuc. În trei ore de calarie acestiau ajungeau lânga Bucuresti, devastau si plecau. Bucurestiul era înconjurat de codrii si avea un diametru de maximum un kilometru. Oamenii au început sa-si sape ascunzatori si tuneluri pentru ei, dar si pentru depozitarea averilor. Cu toate acestea, Bucurestiul nu a avut o retea bogata de tuneluri subterane precum alte orase cum ar fi Braila (unde densitatea acestora e maxima si astazi, multe case se prabusesc în urma surparii peretilor tunelurilor). Iasul este un alt oras cu o retea densa de tuneluri, aici, cu ani în urma efectuându-se o cartografiere completa la care am si asistat. Îmi aduc aminte când un coleg a spart un perete zidit al unui tunel central gândindu-se la o mare comoara, însa a fost dezamagit: a intrat direct în beciurile unui restaurant”. În Bucuresti, cel mai mare tunel cunoscut este cel denumit „Tudor Vladimirescu”. Nu a fost construit în vremea lui Vladimirescu, ci mai târziu. Poarta aceasta denumire deoarece începea de lânga palat, din preajma bisericii manastirii Cotroceni, care a fost ocupata, scurta vreme, de arnautii si soldatii lui Tudor Vladimirescu. Tunelul se termina la fosta Gara Filaret. Pe parcursul timpului s-a mai prabusit si în el s-au construit crame celebre (de exemplu Crama Razoare, de lânga Cotroceni, pe o lungime de 50 de metri). „Când l-am vizitat, in anii 1970, nu exista strop de infiltratie de apa, era înalt de 5-6 metri, boltit, din caramida arsa, destul de lat, permitând trecerea a doua vehicule, unul pe lânga altul). Când s-au facut sapaturi pentru Casa Poporului s-au mai descoperit anumite portiuni. Am mai fost solicitat sa particip, dupa astuparea uneia din gurile care dadea în curtea Palatului Cotroceni, la decorarea acestei portiuni cu o minicascada obtinuta prin captarea unui izvor. Din câte am aflat din arhive, constructia acestui tunel a durat 50 - 60 de ani si a fost finantat si întretinut de negustorii bucuresteni”, a precizat arhitectul.

Subterane secrete cu multe ramificatii

Lucrarile de sistematizare ale Bucurestiului, amenajarea raului Dambovita, constructia metroului au scos la iveala, rand pe rand, galerii subterane de mult uitate. Tot datorita acestor lucrari, multe dintre tuneluri au fost distruse total sau partial. In zona Unirii, pe strada Negru Voda a fost descoprit un tunel captusit in totalitate cu caramida, cu o latime de 1,5 metri, datand se pare din secolul XVI. Ramificatii de tunel pornind din Unirii conduc fie pâna la Calea Serban Voda, fie pana la Dealul Mitropoliei (un coridor de circa 400 metri), inspre Dealul Vacarestilor, sau pe langa Vechea Curte Domneasca. Retele similare exista si in zona vechiului centru istoric (Lipscan, Selari, Smardan, Sfantul Gheorghe). Sapat la o adancime de peste zece metri, un tunel de circa 350 metri leaga pe sub pamant Curtea Veche, Hanul lui Manuc si Biserica Domneasc`. Si in alte cartiere ale Capitalei (Colentina, Panduri, Dudesti, Baneasa) paienjenisul subteran este inca de nedescalcit. Pe sub raul Colentina, un tunel leaga Paltul Ghica- Tei de Manastirea Plumbuita. Pe sub Biserica Sfantul Ioan Nou si Dambovita subtraverseaza o cale de acces cu nenumarate ramificatii pe mai multe niveluri care leaga fostul Turn al Coltei de Cimitirul Bellu ortodox. Fostul Han Gabroveni (langa Magazinul Victoria) era legat prin tuneluri care conduceau spre Biserica Mihai Voda, Pasajul Victoria si Biserica Sf. Gheorghe. O alta zona brazdata subteran este Parcul Cismigiu- Biserica Schitu Magureanu. Tunelurile erau orientate catre raul Dambovita si Uranus. In acest perimetru se pare ca au existat si cele mai vechi catacombe, depozite si ascunzatori datand din din vremea lui Vlad Tepes si care au fost distruse cu ocazia amenajarii parcului.

Astupate cu nisip sau transformate in crame

Alte numeroase cai subterane de acces care fac legatura între diverse imobile. Pe strada Batistei (între Casa Luca – un fost cazinou si Banca „Marmorosch Blank”), pe strada Aristide Briand (din subsolul unui imobil se poate ajunge pâna la malul Dâmbovitei), Calea Victoriei (un tunel porneste de lânga blocul Turn, trece pe sub Dâmbovita si ajunge undeva lânga sediul actualului IGP) etc. Alt tunel celebru este cel existent sub Piata Victoriei, spre Kiseleff care pleca de la palatul unui fost boier, actualul sediu al Clubului Petrolistilor, din Piata Amzei, o cladire frumoasa, în stil gotic, cu crama. „Zona de sub Pia]a Romana a tunelului a fost transformata, prin anii 1970 în depozit de bauturi alcoolice. Cred ca se mentine si astazi aceeasi functiune. În perioada regelui Ferdinand, familia regala folosea un tunel care pleca de sub Palatul Regal (actualul Muzeu National de Arta), din sala cazanelor si iesea direct în Cismigiu, lânga Palatul Stirbei (astazi, sediul UNESCO). Prin anul 1981, am fost trimis sa-l reamenajez: a fost zugravit, electrificat, s-au facut dotari si a fost chiar mochetat. În anul 1989, ni s-a solicitat astuparea acestuia cu nisip, argumentându-se ca nu era practic, Ceusescu neutilizandu-l niciodata”, a precizat arh. Camil Roguski. Intrarea in tunel a fost zidita, si chiar in fata acestuia a fost ridicat un monument inchinat jandarmeriei. Urmele niselor de intrare sunt inca vizibile si astazi.

Cum se „teleporta” Ceausescu

În perioada 1970-1975, Calea Victoriei a fost blocata. Se efectuau lucrari la un tunel care facea legatura între Comitetul Central, Muzeul de Arta si Sala Palatului. Arhitectul Roguski isi aminteste ca : „Era un tunel elegant, foarte bine realizat, cu toate dotarile necesare. Era astfel construit, cu sursa de apa proprie, încât în cazuri de urgenta, se putea ramâne la interior cel putin trei zile fara interventii exterioare. Ceusescu venea de la CC, direct în loja de la Sala Palatului, prin tunel, fara paza, lucru care îi contraria pe multi care nu îl vedeau traversând Calea Victoriei. La Revolutie, soldatii consemnati aici au început sa iasa la suprafata si au fost luati drept teroristi. Trebuie cunoscut faptul ca toate clsdirile catalogate strategice din Bucuresti aveau buncare antiatomice sau antiaeriene construite foarte bine (chiar placate cu placi de plumb)”. Buncare de acest gen exista la Ministerul Afacerilor Externe (folosit pâna prin anii 1950 ca depozit de valori, pentru decoratii nemtesti si românesti), Ministerul Apararii Na]ionale, Palatul Victoria, Palatul Cotroceni, fostul Comitet Central etc. La Casa Poporului au fost construite doar doua masive buncare antiatomice si exista o retea de legaturi prin tuneluri spre anumite zone. Arhitectul a refuzat sa ofere alte amanunte, argumentând ca „anumite persoane ar fi deranjate”, multe constituie secrete de stat dar, subliniind ca exista foarte multe legende, fara fundament, legate de aceasta constructie.

„Sub fostul CC exista mai multe cai de acces, la nivelul subsolului doi. In decembrie 1989, tunelul care era liber, accesat cu un lift personal ,si care ar fi trebuit sa-i asigure iesirea lui Ceusescu trecea pe sub CC, CC-UTC, Bdul Magheru, Intercontinental si facea legatura cu tunelurile tehnice de langa statia de metrou <<Universitate>>. Nu este un secret ca majoritatea statiilor de metrou au fost astfel construite încât sa poata fi folosite ca adaposturi antiatomice. Sub tunelul propriu – zis exista o retea de buncare si tuneluri mai mici, tehnice, care sunt ca un paienjenis sub Bucuresti. Prin aceste tuneluri se poate circula comod cu un anumit mijloc de transport electric. Se putea ajunge, urmând paralel traseul metroului, pâna la Palatul Primaverii unde exista un buncar central, de coordonare strategica . Din acest buncar, legatura era un tunel secret la care a lucrat, timp de trei ani, prin anii 80, o echipa de mineri de la Petrila. Legatura subterana ajungea la o amenajare de la Lacul Herastrau unde exista permanent o salupa rapida pregatita sa-l transporte pe un alt mal si unde astepta o masina cu destinatia Clinceni – aerodrom. Daca Ceausescu ajungea în subteranele de sub CC, avea posibilitea sa ajunga, foarte usor si rapid, în orice punct de la periferia Capitalei”, a precizat Roguski. Conform documentelor de arhiva si a marturiilor militarilor, de asigurarea securitatii la tunelurile din zona CC (adapost pentru conducerea PCR) se pare ca se ocupa direct, in acea perioada, generalul Ioan Geoana, seful Apararii Civile, tatal lui Mircea Geoana, actualul presedinte PSD.

Modernizate si finisate conform standardelor sovietice

Nu mai putin de opt tuneluri de fuga si cel putin doua buncare antiatomice, construite si finisate conform standardelor sovietice, sunt amplasate sub Casa Poporului. Totul este proiectat sa reziste la un cutremur devastator de chiar 9 grade Richter, la atacuri repetate cu rachete performante si la doua bombe atomice lansate succesiv. Aici, diafragma zidurilor este de 1,4 metri. Ca la vechile forturi militare, tunelurile de fuga sunt legate in jurul Casei Parlamentului de un alt tunel circular. Sursele de apa sunt obtinute prin saparea unor puturi de mare adancime, de peste 270 metri, deasupra acestui nivel solul fiind stancos. Tot acest sistem de buncare si tuneluri sunt in administrarea armatei si serviciilor de informatii si se gasesc sub cota minus 19 (se ajunge pana la cota minus 27 metri). Cel pu]in unul din buncare are toate dotarile puse la punct, functionale si este captusit cu plumb. Un tunel de fuga cu o lungime de 60 de metri duce inspre fantanile de langa Piata Constitutiei, altul, cu o lungime de 500 metri si o latime de 3,8 metri, ajunge la statia de metrou Izvor. Cantitatile enorme de precipitatii cazute in acest an au inundat reteaua de subterane, pompele de evacuare s-au defectat si apa s-a revarsat chiar in sta]ia de metrou, dand batai de cap autoritatilor locale timp de mai multe zile. Tot din cauza acestor amenajari subterane secrete, locul de fundare al viitoarei Catedrale a Mantuirii Neamului (situat in apropierea Casei Poporului) a fost mutat cu 100 metri, pentru a nu afecta tunelul administrat de Ministerul Apararii Nationale si care leaga Parlamentul de Palatul Cotroceni.

ROMULUS CRISTEA

Explicatii foto:
1)Iesire de siguranta de la tunelul de fuga, la Palatul Cotroceni;
2)Gura de tunel, zidita, in zona strazii Batistei;
3)Arhitectul Camil Roguski sustine ca a amenajat mai multe galerii subterane, la cererea lui Ceausescu;
4)Subteranele legau zona Bisericii Schitul Magureanu de adaposturi aflate dincolo de Dambovita;
5)Tunelul amenajat intre Sala Palatului si Cismigiu a fost inundat cu nisip in anul 1989. Urmele intrarii zidite sunt vizibile si astazi;

27 decembrie 2005
Articol apărut în ziarul România liberă
www.romanialibera.ro

**********************************
Posts that contain Romulus Cristea per day for the last 30 days.

Get your own chart!

Oraşul interzis de sub Bucureş

2007-04-12T00:07:00.001+03:00

„Tovarăşe comandant, plecaţi în zbor , tunelul e

periculos!”

# La plimbare cu caleaşca, sub Bucureşti # Ceauşescu făcea pe omul invizibil # Din centru, prin văgăune, la marginea oraşului # Solul de sub Brăila, ca o felie de şvaiţer # La Iaşi, catacombele nu mai au mister # Comoara nu a fost încă descoperită # Mii de legături sub oraş # Buncăre transformate în depozite de valori # Militarii ieşiţi de sub pământ, confundaţi cu teroriştii # Tunelul electrificat şi mochetat a fost „inundat” cu nisip # Cotloanele de sub Dâmboviţa # Sub construcţii , câte un hău adânc # Şalupa de la gura tunelului pleca pe salba de lacuri # Secretele de stat de sub Capitală # Schemele de la index

Tunelul „Tudor Vladimirescu” cu dublu sens de circulaţie

Istoria tunelurilor subterane de sub Capitală începe undeva prin jurul anilor 1750. Aceste căi de acces serveau pentru circulaţie între palate, între casele oamenilor bogaţi, erau locuri unde oamenii îşi puteau ascunde bunurile sau se puteau adăposti în vremuri de restrişte. Arhitectul bucureştean Camil Roguski, fost angajat al Ministerului Afacerilor Externe, dar şi la Unitatea de întreţinere şi decorare a palatelor prezidenţiale din perioada ceauşistă a fost unul dintre puţinii românii care au avut privilegiul să vadă şi să participe la cartografierea, la construirea şi decorarea unor tuneluri subterane secrete din mai multe localităţi: „Pe la anul 1750 populaţia Bucureştiului era cât pe ce să fie evacuată, din cauza deselor invazii ale unor bande, în special turceşti care năvăleau dinspre Raiaua Giurgiuvă şi Rusciuc. În trei ore de călărie aceştiau ajungeau lângă Bucureşti, devastau şi plecau. Să nu uităm că Bucureştiul era înconjurat de codrii şi avea un diametru de maximum un kilometru. Oamenii au început să-şi sape ascunzători şi tuneluri pentru ei, dar şi pentru averi. Cu toate acestea, Bucureştiul nu a avut o reţea bogată de tuneluri subterane precum alte oraşe cum ar fi Brăila (unde densitatea acestora e maximă şi astăzi, multe case se prăbuşesc în urma surpării pereţilor tunelurilor). Iaşul este un alt oraş cu o reţea densă de tuneluri aici, cu ani în urmă efectuându-se o cartografiere completă la care am şi asistat. Îmi aduc aminte când un coleg a spart un perete zidit al unui tunel central gândindu-se la o mare comoară, însă a fost dezamăgit: a intrat direct în beciurile unui restaurant. În Bucureşti, cel mai mare tunel cunoscut este cel denumit „Tudor Vladimirescu”. Nu a fost construit în vremea lui Vladimirescu, ci mai târziu. Poartă această denumire deoarece începea de lângă palat, din preajma bisericii mănăstirii Cotroceni, care a fost ocupată, puţină vreme, de arnăuţii şi soldaţii lui Tudor Vladimirescu. Tunelul se termina la fosta Gară Filaret. Pe parcursul timpului s-a mai prăbuşit şi în el s-au construit crame celebre (de exemplu Crama Răzoare, de lângă Cotroceni, pe o lungime de 50 de metri). Când l-am vizitat, anii 1970, nu exista strop de infiltraţie de apă, era înalt de 5-6 metri, boltit , din cărămidă, destul de lat, permiţând trecerea a două vehicule, unul pe lângă altul). Când s-au făcut săpături pentru Casa Poporului s-au mai descoperit anumite porţiuni. Am mai fost solicitat să particip, după astuparea uneia din gurile care dădea în curtea palatului Cotroceni, la decorarea acestei porţiuni cu o minicascadă obţinută prin captarea unui izvor. Din câte am aflat din arhive, construcţia acestui tunel a durat 50 - 60 de ani şi a fost finanţat şi întreţinut de negustorii bucureşteni”.

Subteranele din Romană, Victoriei şi Palatul Regal

În Capitală, mai există alte numeroase căi subterane de acces care fac legătura între diverse imobile. De exemplu, pe strada Batiştei (între Casa Luca – un fost cazinou şi Banca „Marmorosch Blank”), pe strada Aristide Briand (din subsolul unui imobil se poate ajunge până la malul Dâmboviţei), Calea Victoriei (un tunel pleacă de lângă blocul Turn, trece pe sub Dâmboviţa şi ajunge undeva lângă sediul actualului IGP) etc. Alt tunel celebru este cel existent sub Piaţa Victoriei, spre Kiseleff care pleca de la palatul unui fost boier, actualul sediu al Clubului Petrolistilor, din Piaţa Amzei, o clădire frumoasă, în stil gotic, cu cramă. „Zona de sub Piaţa Romană a tunelului a fost transformată, prin anii 1970 în depozit al <>-ului. Cred că se menţine şi astăzi aceeaşi funcţiune. În perioada regelui Ferdinand, familia regală folosea un tunel care pleca de sub Palatul Regal (actualul Muzeu Naţional de Artă), din sala cazanelor şi ieşea direct în Cişmigiu, lângă Palatul Ştirbei (astăzi, sediul UNESCO). Prin anul 1981, am fost trimis să-l reamenajez: a fost zugrăvit, electrificat, s-au făcut dotări şi a fost chiar mochetat. În anul 1989, ni s-a solicitat astuparea acestuia cu nisip, argumentându-se că nu era util, Ceuşescu nefolosindu-l niciodată”, a precizat arh. Camil Roguski.

Un drum subteran „elegant” de la CC la Sala Palatului

În perioada 1970-1975, la un moment dat, Calea Victoriei a fost blocată. Se efectuau lucrări la un tunel care făcea legătura între Comitetul Central, Muzeul de Artă şi Sala Palatului. Arhitectul Roguski îşi aminteşte că : „Era un tunel elegant, foarte bine realizat, cu toate dotările necesare. Era astfel construit, cu sursă de apă proprie, încât în cazuri de urgenţă, se putea rămâne la interior cel puţin trei zile fără intervenţii exterioare. Ceuşescu venea de la CC, direct în loja de la Sala Palatului, prin tunel, fără pază, lucru care îi contraria pe mulţi care nu îl vedeau traversând Calea Victoriei. La Revoluţie, soldaţii consemnaţi aici au început să iasă la suprafaţă şi au fost luaţi drept terorişti. Trebuie cunoscut faptul că toate clădirile catalogate strategice din Bucureşti aveau buncăre antiatomice sau antiaeriene construite foarte bine (chiar placate cu plăci de plumb)”. Buncăre de acest gen există la Ministerul Afacerilor Externe (folosit până prin anii 1950 ca depozit de valori, pentru decoraţii nemţeşti şi româneşti), Ministerul Apărării Naţionale, Palatul Victoria, Palatul Cotroceni fostul Comitet Central etc. La Casa Poporului au fost construite doar două masive buncăre antiatomice şi există o reţea de legături prin tuneluri cu anumite zone. Arhitectul a refuzat să dea alte amănunte, argumentând că „anumite persoane ar fi deranjate”, multe constituie secrete de stat dar, subliniind că există foarte multe legende, fără fundament, legate de această construcţie.

Restricţie de acces la subsol, pentru dictator

În decembrie 1989, când clădirea Comitetului Central a fost luată cu asalt, Ceauşescu a întrebat pe unul din aghiotanţi dacă poate fugi prin subsol, prin tunel. Acesta i-ar fi răspuns: „Tovarăşe comandant, plecaţi în zbor, cu elicopterul, tunelul e periculos”. Arhitectul Roguski afirmă că ar cunoaşte unele amănunte: „Generalul Stănculescu este cel care i-a confirmat lui Ceauşescu că nu poate fugi prin tunelul de sub CC, fapt care nu era adevărat. Ulterior, am fost chemat să particip la reconstituire. Sub CC există mai multe căi de acces, la nivelul subsolului doi. Tunelul care era liber, accesat cu un lift personal , şi care ar fi trebuit să-i asigure ieşirea lui Ceuşescu trecea pe sub CC, CC-UTC, Bdul Magheru, Intercontinental şi făcea legătura cu tunelurile tehnice de langă staţia de metrou <<Universitate>>. Nu este un secret că majoritatea staţiilor de metrou au fost astfel construite încât să poată fi folosite ca adăposturi antiatomice. Sub tunelul propriu – zis există o reţea de buncăre şi tuneluri mai mici, tehnice, care sunt ca un păienjeniş sub Bucureşti. Prin aceste tuneluri se poate circula comod cu un anumit mijloc de transport electric. Se putea ajunge, urmând paralel traseul metroului, până la Palatul Primăverii unde exista un buncăr central, de coordonare strategică . Din acest buncăr legătura era un tunel secret la care a lucrat, timp de trei ani, prin anii 80, o echipă de mineri. Legătura subterană ajungea la o amenajare de la Lacul Herăstrău unde exista permanent o şalupă rapidă pregătită să-l transporte pe un alt mal şi unde aştepta o maşină cu destinaţia Clinceni – aerodrom. Practic, dacă Ceauşescu ajungea în subteranele de sub CC avea posibilitea să ajungă, foarte uşor şi rapid, în orice punct de la periferia Capitalei”.

ROMULUS CRISTEA

Explicaţii foto:

1)Arhitectul Camil Roguski a participat la amenajarea şi realizarea mai multor tuneluri subterane secrete;
2)De la clădirea fostului Comitet Central (astăzi clădirea Senatului) se poate ajuge în orice zonă din Bucureşti

11 mai 2004

Articol apărut în ziarul România libera

www.romanialibera.ro