Doar despre tuneluri, buncare si forturi

Specialiştii Muzeului de Istorie a Transilvaniei descriu într-un articol apărut în Monitorul de Cluj, particularităţile reţelelor subterane ale Clujului. Legendele tunelurilor de sub Cluj circulă nu doar printre locuitorii oraşului, ele înfierbântă şi minţile turiştilor care poposesc adesea în localurile amenajate în catacombe. Articolul a apărut în data de 7 ianuarie, 2008; text: Florentina Tătar; foto: Diana Şandor.

Legende contemporane

Catacombele Clujului ascund multe legende fascinante

Fiecare clujean a auzit despre legendele reţelelor subterane din oraş. Se spune că un tunel ar lega Biserica Sfântul Mihail de Cetăţuie, trecând pe sub Someşul Mic. Altul ar porni de la aceeaşi biserică şi ar duce pina la cetatea de la Floresti. Mai mult, toate bisericile vechi ar avea cripte la subsol, in vreme ce pasaje secrete ar uni cladiri importante ale orasului sau chiar locuinte. Scolarii de la Liceul de Muzica stiu o trapa aflata chiar lângă Consiliul Profesoral, care ar cobori intr-o cripta si de acolo s-ar putea ajunge pe sub pamint pina sus, la Cetăţuie. Cei de la „Coşbuc“ se adună uneori intr-un hau inconjurat de ziduri chiar sub terenul de sport. Un alt tunel trece pe sub intersectia de la Melody, legind odinioara un hotel de farmacia in care si astazi pot fi vazute ca exponate de muzeu leacuri ca „praf de mumie“ sau elixire ale dragostei. In locatia unde functioneaza Diesel Club s-ar fi gasit in secolul XIX o statuie a lui Priap, zeitate antica a fecundităţii, asociat cu practicile orgiastice ale aristocratiei antice, nu departe, zic circotasii, de specificul clubbing-ului de astazi. Un cercetator care ar fi studiat in anii ’60 subteranele Clujului ar fi fost recrutat apoi in rindul Securitatii. Unele subsoluri, cum e cel de la Palatului Copiilor, ar fi ascuns groaznice torturi si crime ale comunistilor impotriva unor detinuti politici. In Music Pub ar fi fost pe vremuri o crama de vinuri si o morga. Fostul local Flash ar fi gazduit petreceri ale unor autoritati ale regimului comunist in timpul vizitelor de la Cluj. In ’89 se vorbea de tunelurile Securităţii. Un cuib de securişti s-ar fi adăpostit atunci la subsolul hotelului Continental, unde s-ar fi găsit în acele zile o cutie cu valută.

Cimitir în Music Pub

Cele mai cunoscute subsoluri clujene sunt astăzi cele care adăpostesc localuri, apreciate de boemi, artişti, clubberi şi căutate de cei care ne viziteaza orasul. Despre cei care se simt atrasi sa isi petreaca timpul in asemenea locuri se spune ca simt de fapt nevoia unor schimbari majore in viata lor, ca de fapt este o trecere in celalalt tarim, pomenit adesea in povesti, pentru a gasi acolo secrete, putere si comori. Fostul Music Pub, local subteran cu mese insirate de-a lungul unui coridor lung, vestit pentru muzica buna, carnavalurile, artistii si populara piine cu untura si cu ceapa, a intrat in atentia specialistilor nu demult, in timpul renovarilor, cind, in zona barului de linga biliard, s-au gasit niste schelete. Pivnitele din acea zona nu au facut parte din oraşul vechi, asigură istoricul Tudor Sălăgean, de la Muzeul de Istorie a Transilvaniei (MNIT), care estimează respectivele clădiri la o vechime de cel mult două secole.

„Acolo a fost un cimitir, probabil manastire sau spital. Erau morminte fără inventar, deci fie de oameni sarmani, fie de calugari sau calugarite, iar cind au construit cladirea le-au lasat acolo sau le-au reingropat“, precizeaza istoricul Tudor Sălăgean.

În Zvon Pub, aflat în zona cu cele mai vechi clădiri de acest tip, se afla cel mai adânc astfel de subsol, Dieselul se poate lăuda cu unul din cele mai frumoase ancadramente, iar deasupra firmei de la clubul Autograf se afla un splendid blazon nobiliar.

Tunel pentru contrabandă, în Janis Pub

În Janis Pub, chiar în spatele scenei, se întinde un tunel de câţiva metri, de-a lungul căruia cei din local insira uneori candele aprinse. „Nu s-au facut cercetari acolo, însă acest gen de tunele era folosit in secolele XVI-XVIII la contrabanda. Erau case de mestesugari si negustori şi in acea vreme functionau reglementari destul de stricte, ce-i facea sa isi doseasca marfurile pentru care nu doreau sa plateasca impozite. De pilda, era o lege locala care interzicea importul si consumul de vin strain in oras, pina nu se epuiza cel produs pe plan local. Se pare ca acesta era deosebit de prost, asa ca cine voia vin bun trebuia sa il ascunda“, explica istoricul. Potrivit acestuia, orasul medieval detinea pivnite vaste pe sub aceste locuinte, iar trecerile secrete dintre ele „puteau servi si la refugierea unor persoane amenintate sau urmarite“. „Un astfel de pasaj de trecere, cu înălţimea de 1 metru şi o lungime totala de 3-4 metri, a fost descoperit in urma cu putini ani, cu ocazia cercetarilor arheologice efectuate in subsolul casei in care s-a nascut principele Ştefan Bocskai (azi Universitatea „Sapientia“). Este posibil ca pasajul existent în subsolul clădirii de pe str. Eroilor nr. 5 (locaţia Janis Pub) să aibă un caracter similar“, mai precizeaza Salagean. Legendele au intrat si in atentia lumii universitare clujene, la mijlocul anilor ’60, dupa cum adauga acesta. „Istoricul Stefan Pascu vorbea despre tunele in ultimii sai ani si a initiat o campanie de sondaje arheologice in diferite puncte ale orasului, in cautarea legendarelor sale tunele. Aceste cercetari nu au condus insa la nici un rezultat“, afirma istoricul. „Este interesant de semnalat doar faptul ca, invariabil, centrul de plecare al acestor retele imaginare de tunele este plasat in vechea biserica gotica din centrul orasului, care a ramas pina astazi adevaratul centru simbolic al Clujului“, tine sa precizeze Tudor Salagean.

„Aberatie tehnica“

Alte puncte de vedere exclud insa posibilitatea existentei faimoaselor tuneluri. Totul ar fi pornit de la faptul ca in evul mediu mai toate casele aveau pivnite adinci si incapatoare, in care se intra direct din strada ca sa usureze descarcarea diferitelor marfuri depozitate acolo. „Stapinirea ce a venit dupa aceasta epoca, mai exact austriecii, a hotarit sa elimine toate gaurile si piedicile din trotuare, pentru fluidizarea circulatiei. Au fost zidite si intrarile in pivnite, si coloanele de la fatade. Există multe case la care nu te-ai gândi ca ar fi avut vreodata asa ceva, de asta cind e descoperita vreo asemenea intrare cu chenar de piatra lumea ramine cu impresia ca acolo ar fi un tunel“, pune lucrurile la punct arhitectul Virgil Pop, membru al Comisiei monumentelor istorice din Cluj. Nu exista casa veche în Cluj care să nu aiba un asemenea subsol. Foarte putine mai pastreaza coloane din acea vreme, distruse in acelasi elan al ordinii si bunei circulaţii pe trotuare. Unul din cele mai vaste subsoluri s-ar fi aflat la sediul unde funcţionează şi astăzi Parohia Romano-Catolica şi in care se depozitau marfurile strinse din zeciuiala datorata de localnici bisericii. Intre clubul Diesel si fostul Flash ar fi un coridor de trecere. „Sub gangurile carosabile nu se facea subsol, ca sa nu se prabuseasca acolo carutele, ci doar coridoare inguste“. Intr-un alt subsol a fost inchisoarea orasului, unde se mai pastreaza inscriptii scrijelite de fosti detinuti. Pop a mai enumerat ca „subsoluri superbe“ cel de la Melody, de la Palatul Banffy, Muzeul Etnografic al Transilvaniei, cladirea BNR, cel din Piata Unirii nr. 2 sau cel al casei baroce, unde functioneaza Speed. „Tunelurile sint o aberatie tehnica. Nici macar nu ar fi utile. Tine de natura umana sa se bucure de lucruri neobisnuite, cred ca jumatate de planeta crede in extraterestri...“, este convins arhitectul. Nu exclude posibilitatea ca aceste spaţii să fie exploatate turistic, ca în alte oraşe medievale ale lumii. „La noi însă lumea e doritoare de cârciumi, asta are o eficienţă economică fantastică“, punctează acesta.

Adăposturi antiaeriene

Subsolurile vaste au mai avut şi rol de refugiu în anii ’40, când, la fel ca toată ţara, Clujul se pregatea de razboi. Pivnitele medievale erau de departe cel mai bun spatiu de amenajare a adaporturilor antiaeriene, drept pentru care autoritatile au demarat lucrarile in puncte vitale ale orasului. „Exista planuri realizate de arhitecti pentru adaposturi aflate la subsolul actualului Colegiu Academic al Universitatii «Babes-Bolyai», la cladirea in care atunci era Banca de Credit, pe strada Iuliu Maniu nr. 29 (fosta proprietate a ISCT), la Casa Uniunii Muncitorilor Grafici din Cluj, pe Memorandumului nr. 23, la Sora, pe strada Tudor Vladimirescu, la Casa Invatatorului“, precizează istoricul Vasile Lechintan, referent la Direcţia Judeţeana a Arhivelor Naţionale Cluj. Bombardamentele americanilor şi apoi ale nemţilor aflaţi în retragere au afectat şi Clujul, mai ales in zona garii. Nici Lechintan nu este de acord cu legendarele tunele. „In jurul orasului erau ziduri de aparare, înconjurate de santuri adânci cu apă. Acestea trebuiau să fie foarte adânci, există în arhive acte în care oamenii se plângeau că s-a rupt podul. Oricum, nu există acte care să pomenească de tunele“, afirmă acesta.

Mostenire in curs de distrugere

„Înainte de bombardamente oamenii au fost sfătuiţi să îşi facă tunele până la pivniţele vecine, ca să se poate refugia în caz de explozii in pivnitele lor. Dupa declararea pacii, majoritatea au renuntat la acestea, nu mai parea util ca altii sa aiba acces la gospodaria ta“, aduce o alta ipoteza dr. Adrian Andrei Rusu, de la Institutul de Arheologie si Istoria Artei. Pivnitele sint cele mai vechi relicve ale urbanisticii orasului, mai ales că mai există puţine elemente ale trecutului renascentist şi gotic al oraşului. „Necazul e că niciodată un for ştiinţific, academic sau administrativ nu s-a mobilizat pentru cartarea acestor pivniţe“, puncteaza acesta. „Este o mostenire pretioasa care se distruge de la o zi la alta“, adauga Rusu. O mare dezamagire a fost pentru acesta distrugerea spatiului din fosta cladire a Bancii Dacia Felix, „o pivnita absolut superba, cu decoruri cu însemne zodiacale, una din cele mai frumoase pivniţe renascentiste clujene“. Totodată, Rusu se declara fascinat de fântânile adăpostite în pivniţe, despre care are în lucru chiar un volum, intitulat „Clujul din fântână“.

„Existau case care aveau şi două-trei fântâni. Am săpat în patru locuri şi în trei am găsit aşa ceva, amenajate normal, cu ghizduri de piatra şi mortar, însă toate având ceva formidabil. Cea mai veche era de lemn şi facea parte dintr-o casă de asemenea de lemn“, dezvaluie specialistul. Soluţia propusă de acesta pentru valorificarea acestor spatii ar fi alcatuirea unor harti pe care sa fie marcate, impreuna cu tot ce inseamna Clujul medieval, „atita cit a mai ramas din el“. „Am vizitat foarte multe locuri din străinatate unde pivnitele erau foarte gustate ca obiective turistice. Nu au fost insa folosite ca la noi, preponderent la circiumi. Am văzut în subsoluri magazine foarte şic şi chiar bănci“, relateaza Rusu. „Orice lucru care nu e cunoscut gidilă fantezia. Starea în care se află aceste pivniţe este însă rezultatul unei ignoranţe: clujenii nu îşi cunosc oraşul şi nimeni nu se preocupă să îl facă cunoscut“, conchide specialistul.

Istoria Revoluţiei din 1989, dar şi destinele noastre ar fi fost cu totul altele dacă la data de 22 decembrie, în jurul orei 10.00, planul Luceafărul" ar fi funcţionat.

Este vorba despre planul de evacuare a soţilor Ceauşescu din Comitetul Central, asediat de manifestanţii furioşi. O reţea de tuneluri, considerată ultra-secretă, străbate Capitala şi uneşte puncte strategice din oraş.

Reportajele Telejurnalului au prezentat în premieră galeriile ce l-ar fi salvat pe Ceauşescu şi de ce planul întocmit de Securitate nu a funcţionat.

Televiziunea Romana, TVR1, TVR2, Cultural, International

Romulus Cristea de la minutul 2,18 si de la min 4,18

Evadare din CC-PCR
- Watch more Videos at Vodpod.

* Film difuzat de TVR 1 in data de 30 ianuarie 2011 in cadrul emisunii Reportajele Telejurnalului -

Un reportaj de Cristian Răuţu şi Mihai Florea; Editori imagine: Bogdan Gheorghe, Sorin Florea ;

Şi ce s-a petrecut ulterior, după arestarea soţilor Ceauşescu şi până la executarea lor la Târgovişte, a rămas învăluit în mister. Până acum. Timp de trei zile, cuplul dictatorial a fost ţinta unor tentative de asasinare. Cine le-a ordonat şi cum s-a ajuns la varianta faimosului proces de o oră, soldat cu condamnarea la moarte a lui Nicolae şi Elena Ceauşescu?

In documentar sun intervievaţi Romulus Cristea, Alex Stoenescu şi arh. Camil Roguski.