Clujul subteran şi fântânile din pivniţe

Specialiştii Muzeului de Istorie a Transilvaniei descriu într-un articol apărut în Monitorul de Cluj, particularităţile reţelelor subterane ale Clujului. Legendele tunelurilor de sub Cluj circulă nu doar printre locuitorii oraşului, ele înfierbântă şi minţile turiştilor care poposesc adesea în localurile amenajate în catacombe. Articolul a apărut în data de 7 ianuarie, 2008; text: Florentina Tătar; foto: Diana Şandor.

Legende contemporane



Catacombele Clujului ascund multe legende fascinante

Fiecare clujean a auzit despre legendele reţelelor subterane din oraş. Se spune că un tunel ar lega Biserica Sfântul Mihail de Cetăţuie, trecând pe sub Someşul Mic. Altul ar porni de la aceeaşi biserică şi ar duce pina la cetatea de la Floresti. Mai mult, toate bisericile vechi ar avea cripte la subsol, in vreme ce pasaje secrete ar uni cladiri importante ale orasului sau chiar locuinte. Scolarii de la Liceul de Muzica stiu o trapa aflata chiar lângă Consiliul Profesoral, care ar cobori intr-o cripta si de acolo s-ar putea ajunge pe sub pamint pina sus, la Cetăţuie. Cei de la „Coşbuc“ se adună uneori intr-un hau inconjurat de ziduri chiar sub terenul de sport. Un alt tunel trece pe sub intersectia de la Melody, legind odinioara un hotel de farmacia in care si astazi pot fi vazute ca exponate de muzeu leacuri ca „praf de mumie“ sau elixire ale dragostei. In locatia unde functioneaza Diesel Club s-ar fi gasit in secolul XIX o statuie a lui Priap, zeitate antica a fecundităţii, asociat cu practicile orgiastice ale aristocratiei antice, nu departe, zic circotasii, de specificul clubbing-ului de astazi. Un cercetator care ar fi studiat in anii ’60 subteranele Clujului ar fi fost recrutat apoi in rindul Securitatii. Unele subsoluri, cum e cel de la Palatului Copiilor, ar fi ascuns groaznice torturi si crime ale comunistilor impotriva unor detinuti politici. In Music Pub ar fi fost pe vremuri o crama de vinuri si o morga. Fostul local Flash ar fi gazduit petreceri ale unor autoritati ale regimului comunist in timpul vizitelor de la Cluj. In ’89 se vorbea de tunelurile Securităţii. Un cuib de securişti s-ar fi adăpostit atunci la subsolul hotelului Continental, unde s-ar fi găsit în acele zile o cutie cu valută.

Cimitir în Music Pub

Cele mai cunoscute subsoluri clujene sunt astăzi cele care adăpostesc localuri, apreciate de boemi, artişti, clubberi şi căutate de cei care ne viziteaza orasul. Despre cei care se simt atrasi sa isi petreaca timpul in asemenea locuri se spune ca simt de fapt nevoia unor schimbari majore in viata lor, ca de fapt este o trecere in celalalt tarim, pomenit adesea in povesti, pentru a gasi acolo secrete, putere si comori. Fostul Music Pub, local subteran cu mese insirate de-a lungul unui coridor lung, vestit pentru muzica buna, carnavalurile, artistii si populara piine cu untura si cu ceapa, a intrat in atentia specialistilor nu demult, in timpul renovarilor, cind, in zona barului de linga biliard, s-au gasit niste schelete. Pivnitele din acea zona nu au facut parte din oraşul vechi, asigură istoricul Tudor Sălăgean, de la Muzeul de Istorie a Transilvaniei (MNIT), care estimează respectivele clădiri la o vechime de cel mult două secole.

„Acolo a fost un cimitir, probabil manastire sau spital. Erau morminte fără inventar, deci fie de oameni sarmani, fie de calugari sau calugarite, iar cind au construit cladirea le-au lasat acolo sau le-au reingropat“, precizeaza istoricul Tudor Sălăgean. 

În Zvon Pub, aflat în zona cu cele mai vechi clădiri de acest tip, se afla cel mai adânc astfel de subsol, Dieselul se poate lăuda cu unul din cele mai frumoase ancadramente, iar deasupra firmei de la clubul Autograf se afla un splendid blazon nobiliar.

Tunel pentru contrabandă, în Janis Pub

În Janis Pub, chiar în spatele scenei, se întinde un tunel de câţiva metri, de-a lungul căruia cei din local insira uneori candele aprinse. „Nu s-au facut cercetari acolo, însă acest gen de tunele era folosit in secolele XVI-XVIII la contrabanda. Erau case de mestesugari si negustori şi in acea vreme functionau reglementari destul de stricte, ce-i facea sa isi doseasca marfurile pentru care nu doreau sa plateasca impozite. De pilda, era o lege locala care interzicea importul si consumul de vin strain in oras, pina nu se epuiza cel produs pe plan local. Se pare ca acesta era deosebit de prost, asa ca cine voia vin bun trebuia sa il ascunda“, explica istoricul. Potrivit acestuia, orasul medieval detinea pivnite vaste pe sub aceste locuinte, iar trecerile secrete dintre ele „puteau servi si la refugierea unor persoane amenintate sau urmarite“. „Un astfel de pasaj de trecere, cu înălţimea de 1 metru şi o lungime totala de 3-4 metri, a fost descoperit in urma cu putini ani, cu ocazia cercetarilor arheologice efectuate in subsolul casei in care s-a nascut principele Ştefan Bocskai (azi Universitatea „Sapientia“). Este posibil ca pasajul existent în subsolul clădirii de pe str. Eroilor nr. 5 (locaţia Janis Pub) să aibă un caracter similar“, mai precizeaza Salagean. Legendele au intrat si in atentia lumii universitare clujene, la mijlocul anilor ’60, dupa cum adauga acesta. „Istoricul Stefan Pascu vorbea despre tunele in ultimii sai ani si a initiat o campanie de sondaje arheologice in diferite puncte ale orasului, in cautarea legendarelor sale tunele. Aceste cercetari nu au condus insa la nici un rezultat“, afirma istoricul. „Este interesant de semnalat doar faptul ca, invariabil, centrul de plecare al acestor retele imaginare de tunele este plasat in vechea biserica gotica din centrul orasului, care a ramas pina astazi adevaratul centru simbolic al Clujului“, tine sa precizeze Tudor Salagean.

„Aberatie tehnica“

Alte puncte de vedere exclud insa posibilitatea existentei faimoaselor tuneluri. Totul ar fi pornit de la faptul ca in evul mediu mai toate casele aveau pivnite adinci si incapatoare, in care se intra direct din strada ca sa usureze descarcarea diferitelor marfuri depozitate acolo. „Stapinirea ce a venit dupa aceasta epoca, mai exact austriecii, a hotarit sa elimine toate gaurile si piedicile din trotuare, pentru fluidizarea circulatiei. Au fost zidite si intrarile in pivnite, si coloanele de la fatade. Există multe case la care nu te-ai gândi ca ar fi avut vreodata asa ceva, de asta cind e descoperita vreo asemenea intrare cu chenar de piatra lumea ramine cu impresia ca acolo ar fi un tunel“, pune lucrurile la punct arhitectul Virgil Pop, membru al Comisiei monumentelor istorice din Cluj. Nu exista casa veche în Cluj care să nu aiba un asemenea subsol. Foarte putine mai pastreaza coloane din acea vreme, distruse in acelasi elan al ordinii si bunei circulaţii pe trotuare. Unul din cele mai vaste subsoluri s-ar fi aflat la sediul unde funcţionează şi astăzi Parohia Romano-Catolica şi in care se depozitau marfurile strinse din zeciuiala datorata de localnici bisericii. Intre clubul Diesel si fostul Flash ar fi un coridor de trecere. „Sub gangurile carosabile nu se facea subsol, ca sa nu se prabuseasca acolo carutele, ci doar coridoare inguste“. Intr-un alt subsol a fost inchisoarea orasului, unde se mai pastreaza inscriptii scrijelite de fosti detinuti. Pop a mai enumerat ca „subsoluri superbe“ cel de la Melody, de la Palatul Banffy, Muzeul Etnografic al Transilvaniei, cladirea BNR, cel din Piata Unirii nr. 2 sau cel al casei baroce, unde functioneaza Speed. „Tunelurile sint o aberatie tehnica. Nici macar nu ar fi utile. Tine de natura umana sa se bucure de lucruri neobisnuite, cred ca jumatate de planeta crede in extraterestri...“, este convins arhitectul. Nu exclude posibilitatea ca aceste spaţii să fie exploatate turistic, ca în alte oraşe medievale ale lumii. „La noi însă lumea e doritoare de cârciumi, asta are o eficienţă economică fantastică“, punctează acesta.
 

Adăposturi antiaeriene

Subsolurile vaste au mai avut şi rol de refugiu în anii ’40, când, la fel ca toată ţara, Clujul se pregatea de razboi. Pivnitele medievale erau de departe cel mai bun spatiu de amenajare a adaporturilor antiaeriene, drept pentru care autoritatile au demarat lucrarile in puncte vitale ale orasului. „Exista planuri realizate de arhitecti pentru adaposturi aflate la subsolul actualului Colegiu Academic al Universitatii «Babes-Bolyai», la cladirea in care atunci era Banca de Credit, pe strada Iuliu Maniu nr. 29 (fosta proprietate a ISCT), la Casa Uniunii Muncitorilor Grafici din Cluj, pe Memorandumului nr. 23, la Sora, pe strada Tudor Vladimirescu, la Casa Invatatorului“, precizează istoricul Vasile Lechintan, referent la Direcţia Judeţeana a Arhivelor Naţionale Cluj. Bombardamentele americanilor şi apoi ale nemţilor aflaţi în retragere au afectat şi Clujul, mai ales in zona garii. Nici Lechintan nu este de acord cu legendarele tunele. „In jurul orasului erau ziduri de aparare, înconjurate de santuri adânci cu apă. Acestea trebuiau să fie foarte adânci, există în arhive acte în care oamenii se plângeau că s-a rupt podul. Oricum, nu există acte care să pomenească de tunele“, afirmă acesta. 

Mostenire in curs de distrugere

„Înainte de bombardamente oamenii au fost sfătuiţi să îşi facă tunele până la pivniţele vecine, ca să se poate refugia în caz de explozii in pivnitele lor. Dupa declararea pacii, majoritatea au renuntat la acestea, nu mai parea util ca altii sa aiba acces la gospodaria ta“, aduce o alta ipoteza dr. Adrian Andrei Rusu, de la Institutul de Arheologie si Istoria Artei. Pivnitele sint cele mai vechi relicve ale urbanisticii orasului, mai ales că mai există puţine elemente ale trecutului renascentist şi gotic al oraşului. „Necazul e că niciodată un for ştiinţific, academic sau administrativ nu s-a mobilizat pentru cartarea acestor pivniţe“, puncteaza acesta. „Este o mostenire pretioasa care se distruge de la o zi la alta“, adauga Rusu. O mare dezamagire a fost pentru acesta distrugerea spatiului din fosta cladire a Bancii Dacia Felix, „o pivnita absolut superba, cu decoruri cu însemne zodiacale, una din cele mai frumoase pivniţe renascentiste clujene“. Totodată, Rusu se declara fascinat de fântânile adăpostite în pivniţe, despre care are în lucru chiar un volum, intitulat „Clujul din fântână“.

„Existau case care aveau şi două-trei fântâni. Am săpat în patru locuri şi în trei am găsit aşa ceva, amenajate normal, cu ghizduri de piatra şi mortar, însă toate având ceva formidabil. Cea mai veche era de lemn şi facea parte dintr-o casă de asemenea de lemn“, dezvaluie specialistul. Soluţia propusă de acesta pentru valorificarea acestor spatii ar fi alcatuirea unor harti pe care sa fie marcate, impreuna cu tot ce inseamna Clujul medieval, „atita cit a mai ramas din el“. „Am vizitat foarte multe locuri din străinatate unde pivnitele erau foarte gustate ca obiective turistice. Nu au fost insa folosite ca la noi, preponderent la circiumi. Am văzut în subsoluri magazine foarte şic şi chiar bănci“, relateaza Rusu. „Orice lucru care nu e cunoscut gidilă fantezia. Starea în care se află aceste pivniţe este însă rezultatul unei ignoranţe: clujenii nu îşi cunosc oraşul şi nimeni nu se preocupă să îl facă cunoscut“, conchide specialistul.

Construcție subterană în zona Unirii

Un posibil tunel sau un canal care probabil asigura drenarea unui afluent al Dâmboviței a fost decopertat, în zona Unirii, în punctul unde începe bulevardul Regina Maria, la capatul liniei de tramvai nr. 32.  Amplasamentul, construcția și materialele utilizate indică perioada 1870-1890, ca posibil interval al construirii.

 Foto 1: Porțiune segmentată dintr-o construcție subterană, din cărămidă, în zona Unirii. Foto: arh. Adrian Bălteanu

Canalul boltit este realizat din cărămidă, diametrul fiind de peste doi metri. Rosturile realizate cu mortar nu sunt foarte mari ceea ce indică că este probabil vorba de un tunel (canalizare) nu foarte veche. Construcția a ieșit la iveală în urma unor lucrări realizate de RATB pentru modernizarea liniei de tramvai din zonă.

Interesant este însă faptul că traseul presupusului tunel nu se suprapune în planurile urbanistice ale Bucurestiului  din 1911, nici în cele actuale, cu traseul  vreunei străzi ceea ce ar putea însemna că a fost decopertată o construcție anterioară anului 1911.

 Foto 2: Segment de tunel/canal, din cărămidă, în zona Unirii-Piața Regina Maria. Foto: arh. Adrian Bălteanu

 Construcția prezenta la data fotografierii (18 iulie 2010) mai multe secționari datorită lucrărilor care se executau pentru modernizarea liniei de tramvai de la suprafață. De asemenea, erau vizibile acumulări de apă, lână construcția de cărămidă, în zonele deteriorate.

Foto 3: Planul Bucureștiului din 1911 (cu albastru) suprapus cu planul din 1991 (gri). Cu roșu este marcat segmentul de tunel. Foto: arh. Adrian Bălteanu

Foto 4: Decopertare în zona Unirii- Piața Regina Maria, la capătul liniei de tramvai nr. 32

Deoarece traseul tunelului nu se suprapune în planurile Bucureștiului de la 1911 (nici după aceată dată) cu traseele străzilor din zonă este de presupus că aceată construcție este anterioară anului 1911 și ar putea fi o canalizare realizată în perioada 1870-1890 când în vechiul București s-au efectuat lucrări de drenare a albiei râului Dâmbovița. Canalul ar fi putut colecta un mic afluent al Dâmboviței, sau un alt izvor, din zonă.
În prezent, la fața locului, prin canal se scurge un fir de apă limpede, transparent.

Vezi un rezumat și la adresa:  http://romuluscristea.wordpress.com

Subterane din alte zone - inca o pagina

Am deschis, tot în cadrul acestui blog despre subteranele oraşului încă o pagină tematică denumită "Subterane din alte zone" (http://rcristea.blogspot.com/p/subterane-din-alte-zone.html).

Pagina va conţine articole pe aceeaşi temă ca a blogului, despre tunele, buncăre şi forturi, însă din alte zone ale globului (Rusia, ţările nordice, SUA, Germania, Franţa, dar şi din Asia şi Africa).

Primul articol postat la secţiunea Subterane din alte zone este despre tunelul Lefortovo, din Moscova, Rusia, denumit şi Tunelul Morţii.

* În video: Buncărul şi tunelurile Burlington din Anglia, contruite în anii '50, cu destinaţia de adăpost şi punct de comandă anti-atomic, recent scoase la vânzare:

Postat pe Youtube de philnottinghill 

De asemenea, voi continua seria de articole despre subteranele din România (am pregătit deja o serie de materiale documentate şi fotografii) şi cât de curând voi deschide o secţiune (pagină nouă) despre explorări urbane.

Reteaua subterana - Braila

Cândva căi pentru transportat praful de puşcă, hrubele au devenit în anii din urmă motiv de surpare a locuinţelor brăilenilor. Nu au fost niciodată catalogate integral, iar când conducerea Muzeului a propus – periodic, din 1989 încoace – punerea lor în valoare, răspunsul administraţiei locale a fost negativ. Porţiuni din aceste hrube, amenajate ştiinţific şi atractiv, ar putea reprezenta puncte deosebite din punct de vedere al atracţiei turistice. Hrubele Brăilei sunt mai degrabă o legendă, câtă vreme nimeni nu mai poate să admire măcar o porţiune din ele. Legende întregi se ţes, din timp în timp, ba că acolo ar fi stat luptători anticomunişti între anii 1947 – 1960, ba că mai târziu, prin anii ‘70, aici s-ar fi aciuat niscaiva spioni. Nimic mai fals. În 1955, s-a decis că hrubele Brăilei trebuie să fie astupate. „Erau fenomene de tasare în urbe şi-atunci s-a trimis o comisie de la Institutul de Geologie al Academiei care a făcut o documentare ce a avut nişte sondaje geo la bază. S-au găsit puzderie de hrube pe care le-au catalogat «hrube umede», «hrube uscate» şi «hrube cu apă» în ele, pe diferite nivele. Ăsta este stadiul la 1955, mai, şi după aceea s-a poruncit această astupare care, însă, a fost parţială pentru că unii au cerut să le lase câte o porţiune neastupată”, povesteşte despre aceste „comori” prof. univ. dr. Ionel Cândea, arheolog, directorul Muzeului Brăila, unul dintre puţinii brăileni care mai încearcă să aducă în faţa publicului hrubele. Arheologul a propus, din 1990 încoace, tuturor celor care au condus Brăila un plan de refacere şi de utilizare a unor porţiuni din hrube, dar răspunsul s-a lăsat mereu aşteptat. Legături între Citadelă şi bastioane „În Brăila anului 2008 păstrăm, încă, doar câteva segmente din cele ce-au fost hrubele cu caracter militar ale Brăilei înainte de 1828, anul eliberării de sub turci. Ele duceau mai totdeauna de la fortificaţia ultimă, deci de la Citadelă – zona de nord Grădina Mare, de la Vadul Schelei – până la ultimul zid de apărare către Bulevardul Cuza de astăzi, unde se aflau cele nouă bastioane, amplasamentele tunurilor din Garnizoana Brăila. Tot transportul de pulbere, de praf de puşcă, între Citadelă – locul depozitului – şi tunurile aflate pe bastioane se făcea, probabil, în cea mai mare parte – nu avem izvoare scrise, deducem – prin aceste căi subterane. Evident că după 1829-1830 aceste galerii s-au prăbuşit în cea mai mare parte, dar foarte multe dintre ele au şi rezistat pentru că multe dintre ele erau căptuşite cu cărămidă”, precizează Cândea. Segmente din acest traseu de hrube s-au păstrat pe Bulevardul Panait Istrati, fost Sulina, pe strada Împăratul Traian şi în alte câteva zone din urbe, dar pe terenuri proprietate privată unde este dificil de realizat un program de reabilitare şi de vizitare de către public. Şanse de reabilitare, în Cetăţii nr. 43 şi Grădina Publică Un segment care poate ajunge să fie vizitat de public, chiar dacă deocamdată el se află pe o proprietate privată, este pe strada Cetăţii nr. 43. Aici a fost construită, în 1812, la revenirea turcilor în cetatea Brăilei, o nouă pulberărie, după ce în 1810 cealaltă sărise în aer. A fost amenajată la peste 4 metri adâncime, pe o suprafaţă de peste 40 metri pătraţi. Se păstrează, se pare, cam 50 de metri în lungime din această hrubă care este catalogată şi înscrisă în lista obiectivelor monumente istorice ale Brăilei. Ionel Cândea subliniază: „Ce se poate face acolo? În primul rând, cercetarea şi consolidarea zonei, cercetarea însemnând o cercetare arheologică scurtă, un sondaj; în al doilea rând, o consolidare a tot ceea ce este acolo pentru că lucrurile au fost lăsate în dezordine de Întreprinderea de Vie – Vin, care atunci când a fost declarată falimentară a spart budanele construite acolo – pentru că intrarea este îngustă, s-au construit, pe loc, budane uriaşe în care au păstrat vin şi la plecare le-au spart. S-a adunat mucegai, deşi există răsuflători; răsuflătorile trebuie însă identificate, deschise şi abia atunci spaţiul poate fi amenajat cum se sugera încă de când exista Întreprinderea de Vie acolo. În stânga, cum cobori pe scări, era amenajat un spaţiu de degustare şi de protocol, pe parcursul a câţiva metri, iar spaţiul din dreapta poate fi pus în valoare ca subsecţie a Muzeului unde să facem un centru, cu bază de date care să privească fortificaţiile – pentru că este un element al vechii cetăţi, nu a mai rămas nimic din vechea cetate, din toată cetatea Brăilei, cât a fost ea de teribilă nu a mai rămas decât acest segment. Acest centru de date ar putea să privească toată Dunărea, că suntem europeni acum, din Germania până la Belgrad în jos, Giurgiu, tot ce există, stânga-dreapta, Nicopole, Silistra etc. cu tot ceea ce înseamnă istoria lor, cu proiecţii şi cu amenajări pe un proiect pe care îl am eu în minte de mult. Cei interesaţi, dar şi oaspeţi să poată intra acolo să ia cunoştinţă de istoria fabuloasă care este istoria Brăilei în conexiune, evident, cu istoria oraşelor de pe Dunăre şi a oraşelor din vestul Mării Negre. Deci, acest segment de hrubă poate fi un centru de istorie a fortificaţiilor de pe valea Dunării, cu hărţi, cu sisteme moderne de informare la dispoziţie, un loc unde accesezi, dai un clic şi vezi tot ceea ce înseamnă istoria cetăţii, să spunem, a cetăţii Belgradului, vezi tot ce înseamnă cetatea – construcţii etc. Este extraordinar, avem copii, tineret, adulţi chiar care habar nu au de unele lucruri şi pe care ar putea să le afle intrând pentru jumătate de oră sau o oră de vizită în asemenea centru”. Spaţiul poate fi răscumpărat de la proprietar, dacă există voinţă în acest sens. Cu mai multă implicare financiară, pentru că porţiunea e probabil surpată pe întreaga întindere, se poate reabilita şi hruba de sub Grădina Publică, al cărei capăt este vizibil sub scările parcului central, acolo unde la un moment dat s-a zidit intrarea cu cărămidă. Şanse ar fi; fonduri europene se pot accesa prin diverse programe. Mai nou, actualul primar Aurel Simionescu a solicitat directorului Cândea implicarea în desfăşurarea unui asemenea proiect. Să sperăm că acum, după 19 ani de la evenimentele din decembrie 1989 şi la un an şi jumătate de când suntem în UE să arătăm că gândim în stil occidental. Deocamdată, comorile Brăilei zac sub pământ, călcăm peste ele, având cel puţin certitudinea că nu le distrugem cu bună ştiinţă; din păcate, cu siguranţă, se distrug prin neprotejare.
Autor: Armanda Filipine;
Foto: Ziarul de Braila;
Articol aparut in Ziarul de Braila din 21 iunie 2008;
**********
In continuare, cateva din comentariile cititorilor la articolul de mai sus:
* scris de corsa, iunie 22, 2008
pe Bd.-ul A.I.Cuza pe locul unde s-a ridicat edificiul Micutelor Franciscane si care adapostestecopii orfani .Cu ocazia sapaturilor a fot descoperita o hruba care era cu trei antecamere coborand pe doua niveluri si care am inteles ca servea drept carciima in perioada 1830. Am fost uimit si totodata incantat de structura arhitecturala si de rezistenta hrubei. Am vazut chiar un crniu de om la o adancime de 1,5 m. in teren descoperit cocazia sapaturii de catre un excavator. sunt curios daca s-a pastra acea hruba cu ocazia construirii esificiului. Pozitia exacta este urmatore. B-dul .I.Cuza colt cu tr. Bateriei.
* scris de Dan, iulie 10, 2008
M-as bucura mult sa pot vizita ce se mai poate din aceste hrube si sa aflu mai mult despre istoria Cetatii Braila. Si in orasul meu,Sibiu a demarat o actiune in acest sens incepandu-se cu cartografierea si salvarea a ce se mai poate,caci zona din incinta celei de a treia centuri de fortificatii este impanzita de tuneluri.
* scris de Mariana, septembrie 25, 2008
Am locuit cand eram copila pe strada Stefan cel Mare nr.3. In timpul demolarilor din 1978-1982, de pe partea stanga a strazii, cum te uiti la fluviu,s-a cascat o goapa mare surpata in urma actiunii unor budozere asupra unor case aflate in curs de demolare. Utilajele au parasit locul si o buna bucata de vreme demolarile nu au mai inaintat. Dupa plecarea acestora, mai multi copii, printre care ma aflam si eu, am plecat in cercetare si am dat peste o asemenea hruba. Se putea ajunge cu usurinta datorita peretilor si caramizilor surpate, era ca pe marginea unui pante de deal. Am coborat in hruba. Intr-adevar era imensa, cam 3-4 m inaltime si 10 m latime, boltita, captusita cu caramida rosie, bine conservata. Mirosul era ca de casa veche neaerisita. Hruba era goala. Partea de jos era ca un drum de tara pietruit, uscat. Nu am inaintat prea mult in ea de frica sa nu fim prinsi inauntru de moloz sau de surparea peretilor constructiei in sine. Constructia se indrepta spre Dunare, cam la 4-5 metri adincime,pe o lungime de 15m (mai mult nu am vazut pentru ca se intuneca pe masura ce inaintai, nici capatul nu se zarea).
Dupa aceasta incursiune a noastra, nu am observat nici o activitate importanta a autoritatilor prin care sa se conserve aceasta contructie extrem de bine conservata. Pur si simplu mi-a parut rau ca blocurile care urmau sa se construiasca in zona centrului nou al orasului( in apropiere de hexagoane) o vor distruge cu fundatiile lor. Amintesc ca era in zona strazii Stefan ce Mare in apropiere de faleza Dunarii. Deci, constructia hrubelor nu s-a oprit in zona bulevardului Al. I Cuza cum se specifica in articol. Am postat in 24.09.2008 acest articol pentru ca in aceasta zi l-am descoperit. Inca ceva, consider o blasfemie ca aceste hrube, daca vor fi reconditionate, sa se transforme in locuri de degustare a vinului sau in carciumi, dupa cum isi planifica unii dintre mogulii orasului. Si asa orasul este plin de restaurante si de betivi. Le consider monumente istorice si lucrari de genistica si fortificatii. Cred ca asa trebuie sa ramana, situri arheologice daca doriti. marioaraburciu@yahoo.com

Catacombele din parcul Eugen Ionescu

După descoperirea unui vechi adăpost subteran în parcul „Eugen Ionescu“, situat în partea de jos a Slatinei, autorităţile au făcut deja pregătiri pentru deschiderea şantierului, astfel că astăzi, la prima oră, arheologul Aurelia Grosu aşteaptă echipa de muncitori de la Primăria Slatina. „Am fost la primărie, am vorbit, iar din partea lor am văzut deschidere. Deocamdată am conservat totul, pentru că trebuie să rezolvăm mai întâi problema cu lumina. Mi s-a spus că nu va fi o problemă, pentru că muncitorii care execută lucrări în parc au tot ce trebuie“ a spus arheologul Muzeului Judeţean.

Cum specialiştii încă nu s-au putut apuca de lucru, şi informaţiile despre vechimea acelui adăpost sau destinaţia pe care a avut-o sunt, deocamdată, simple supoziţii. Încet, încet se spulberă şi ideea că încăperea nu corespunde şi cu alte coridoare. „De obicei, cărămida dă senzaţia de înfundat. Eu nici nu ştiu cum sunt dispuse, dacă sunt pur şi simplu elemente decorative sau un perete fals, ştiu doar din ce mi-au spus cei care au pătruns acolo. Am înţeles că fiecare arcadă are un fel de coridor, pe direcţiile oraşul de jos, prefectură (clădirea Muzeului Judeţean, care a avut destinaţia de prefectură – n.r.) şi către bancă (fosta Bancă Naţională – n.r.). Orice concluzie este deocamdată prematură“, a mai spus Grosu.

Autor: Alina Mitran;

Foto: Gazeta de Olt;

Articol aparut in ziarul Gazeta de Olt din 11 iunie 2007

Buzãul, traversat de galerii subterane

Putini stiu cã sub centrul vechi al orasului se aflã galerii care dateazã încã de la începutul secolului 16 sau poate si mai devreme. Sub pasii grãbiti ai trecãtorilor se aflã vestigii nestiute de nimeni ale unor epoci de mult apuse. Sãpãturile fãcute cu ocazia ridicãrii noilor edificii ale bãncilor din oras au dat la ivealã vechi catacombe pe trei nivele. Alte cotloane secrete existã încã pe sub strãzile ori clãdirile vechi din centrul orasului. Nu se stie încã starea în care se aflã în prezent, pentru cã nimeni nu s-a preocupat de conservarea acestora. Ba mai mult, lucrãrile executate în zonã în ultimii ani au afectat serios tunelurile si le-au acoperit cu indiferentã. Asa se face cã misterul subteranelor ce fãceau odinioarã legãtura între clãdirile importante ale urbei a fost îngropat probabil pentru totdeauna.

Distrugerea siturilor arheologice, cu acordul Muzeului
Cu toate cã intrã în cadrul special al monumentelor istorice de o importantã deosebitã, nu s-a tinut cont si s-a escavat în continuare, distrugîndu-se astfel vestigiile. Arheologul Marius Constantinescu: "Împreunã cu militarii care munceau atunci am descoperit dale de piatrã slefuitã care ascundeau o a doua intrare. Prima catacombã avea 3 m lãtime si înãltimea de 2,80 m, iar lungimea de cel putin
11 metri, dar deoarece capetele erau surpate ne-am dat seama cã era mult mai mare. Intrînd în adîncul celei de-a doua catacombe am observat o nisã care ascundea un al treilea nivel, probabil ultimul, în care am gãsit resturi de haine, 2 scaune si un vas mare de lut."
Trei variante de datare: 372, 1431, 1615
Cert este cã odatã cu atestarea documentarã a Buzãului (prima 372 si a doua 1431) circulã douã variante ale utilizãrii acestor catacombe. Prima, pentru depozitarea hranei care trecea prin acest circuit, odatã cu deschiderea tîrgurilor pentru schimb de mãrfuri (Drãgaica); iar a doua: posibilitatea retragerii la timp în vremuri de bejenie sau pericol.
Unul dintre cele mai vechi orase atestate din Europa, cu un bogat patrimoniu arhitectural, riscã sã devinã fãrã istorie, din cauza ageamiilor care dau ordine de distrugere a patrimoniului cultural local.

Autor: I.G.

Foto: Sansa Buzoiana;

Articol aparut in ziarul Sansa Buzoiana din 25 ianuarie 2007