Tunelurile secrete si teroristii

Arhiva: Dosarele revolutiei

Romulus Cristea

Zvonurile vehiculate incepand cu 22 decembrie 1989 privind existenta “teroristilor” si a unor tunele secrete folosite de tragatori au mentinut o stare de panica atat in randurile populatiei, cat si a militarilor. Totul a fost amplificat de comunicarea prin intermediul mijloacelor de presa a unor informatii mincinoase referitoare la existenta unor trupe straine fidele regimului Ceausescu care actionau impotriva populatiei civile. Serviciile de informatii care la acea data, trecusera cel putin teoretic sub coordonarea Armatei, s-au intrecut in culegerea de date privind canalele subterane ale Bucurestiului, locuintele conspirative ale Securitatii si eventualele persoane care ar fi putut defasura actiuni teroriste. Isteria maxima a fost atinsa la Sibiu unde retinutii de la o unitate militara au fost suiti pe transportoarele blindate, plimbati prin oras si prezentati ca teroristi. La Bucuresti, armata a scotocit majoritatea tunelurilor, unele cu destinatie pur tehnica (canalizare, magistrale de apa etc.) in cautarea presupusilor teroristi.

Aparut in Romania libera, miercuri, 20 Decembrie 2006

***

Retinutii erau pusi sa joace rolul teroristilor
Tunelurile secrete, folosite de tragatori

Romulus Cristea

Incepand cu data de 22 decembrie 1989, serviciile de informatii au inceput sa colecteze si sa prelucreze datele referitoare la asa-zisi teroristi. In majoritatea institutiilor ocupate de revolutionari, ofiterii de informatii, trecuti, cel putin teoretic, in subordinea Armatei, intocmeau note informative referitoare la tunelurile secrete, locuintele conspirative, cetateni straini rezidenti in Romania. Zvonurile vehiculate, incepand cu 22 decembrie 1989, privind existenta teroristilor si a unor tuneluri secrete folosite de tragatori au mentinut o stare de panica atat in randurile populatiei, cat si a militarilor.Totul a fost amplificat de comunicarea prin intermediul mijloacelor de presa a unor informatii mincinoase referitoare la existenta unor trupe straine fidele regimului Ceausescu care actionau impotriva populatiei civile. Isteria maxima a fost atinsa la Sibiu, unde retinutii de la o unitate militara au fost suiti pe transportoarele blindate, plimbati prin oras si prezentati ca teroristi. La Bucuresti, Armata a scotocit majoritatea tunelurilor, unele cu destinatie pur tehnica (canalizare, magistrale de apa etc.) in cautarea presupusilor teroristi.Dupa ianuarie 1990, in cadrul anchetelor Parchetului Militar, singurele persoane identificate de procurori ca actionand impotriva populatiei au fost angajati ai fostelor forte de represiune din Militie, Armata, Securitate, garzi patriotice si uneori informatori, toti cetateni romani.

Tunelul de langa Opera

O ingrijitoare de la Spitalul Municipal a fost chemata la inceputul lui ianuarie 1990 sa dea declaratii despre un tunel aflat in zona Operei si unde, in anii '80, aceasta fusese adusa sa faca curatenie, impreuna cu mai multe persoane. Matenciuc Valeria a relatat: "Am primit dispozitie de la sefa mea ca impreuna cu alte 5 colege sa ne deplasam la o cladire de langa Opera Romana unde suntem asteptate pentru a face curatenie in niste birouri. Am fost condusa la o cladire care avea o usa prevazuta cu un gratar metalic pliant. Intrarea era pazita de mai multi ofiteri de militie si cativa civili. Am fost condusa la subsol, pe o scara. Acolo era un hol central cu mai multe ramificatii. Holul era luminat si partial inundat. Din holul central, de o parte si de alta erau niste birouri cu dimensiunile de 2/3 metri, dotate cu covor persan, masa, scaune, fisete metalice, mici obiecte decorative. In subsol am stat circa 3 ore. Intr-unul din birouri, pe un perete era un plan intitulat "Plan de aparare si actiune subterana". Persoanele care faceau curatenie erau in permanenta supravegheate.Iesind din birou m-am deplasat in alt hol, corespunzator altor intrari in birouri. In acel hol am constatat ca exista un alt tunel, identic cu primul. Tunelurile erau prevazute cu usi metalice. Tunelurile nu erau luminate si nu se putea vedea ce e in ele. Tunelul avea inaltimea de 1,7 metri si o latime de circa 1,5 metri, deci s-ar fi putut circula relativ lejer prin ele".

Centrul de dezinformare

Televiziunea a fost centrul de unde se propagau informatiile false. Aceasta este opinia generala a celor care in zilele lui decembrie 1989 au desfasurat actiuni de lupta impotriva "teroristilor"."Mi-am dat seama ca e ceva putred, ca este vorba de o "lucrare" atunci cand ni se spunea ca vom fi atacati de teroristi. Prin televiziune s-a facut mult rau. Era un joc, acolo a fost centrul de dezinformare. Pe de-o parte se facea apel la populatie sa vina (cu pieptul gol, ca nu aveau arme) sa apere institutia si acolo erau alti oameni care trageau in ei. Si nu a fost un caz singular: la Otopeni s-a intamplat la fel, au fost chemati acei tineri de la Campina, nu exista o comunicare eficienta si pasul urmator a fost un macel, au trimis pe lumea cealalta oameni nevinovati.Nu stiu daca ne-am confruntat cu teroristii, eu nu prea i-am vazut. Ni se spunea ca ne ataca teroristii. Si prima oara am auzit despre teroristii care trag din toate pozitiile si peste tot, de la postul de televiziune. Sa nu uitam ca in acele vremuri, postul public de televiziune era una din putinele surse de informare pentru populatie. De obicei, ce se transmitea atunci la TV constituia o pozitie oficiala a puterii care tocmai se instalase. Ce putea sa se intample cand se faceau astfel de afirmatii centralizat, printr-o sursa credibila cum era televiziunea? Sa nu uitam ca unitatile militare primisera ordinul de lupta partial cu indicativul "Radu cel Frumos" (cel de lupta totala avea atunci indicativul "Stefan cel Mare"). Unitatile militare isi pusesera in aplicare planurile de mobilizare, de aparare a frontierei si altele". A fost o increngatura formidabila!", a declarat col. (r) Iordan Radulescu.Plimbati pe TAB si imbracati cu hainele decedatilorIn rechizitoriul intocmit de procurorii militari referitor la evenimentele din Sibiu, este relatat un episod in care mai multi raniti sunt scosi din spital imbracati cu hainele militare ale unor decedati, plimbati prin oras si prezentati ca teroristi.Fiind raniti, Ioan Sonca, Ioan Moldovan, Ioan Popescu, Ion Tanase, toti cadre ale Ministerului de Interne, au fost internati la Spitalul Judetean Sibiu la data de 22 decembrie 1989. Dupa nicio zi, la 23 decembrie 1989, cpt. Francisc Toba, considerandu-i pe cei de mai sus ca fiind "teroristi", i-a scos cu forta din salonul spitalului unde erau internati si i-a dus intr-o camera plina cu haine ale unor persoane decedate.Cei retinuti au fost obligati sa se imbrace cu hainele respective. Apoi, cpt. Toba le-a legat la toti patru mainile la spate, cu un tifon pentru pansamente. Cei patru au fost urcati, in jurul turelei, pe un transportor blindat si dusi la UM 01512. Militarilor de pe TAB li s-a comunicat ca, in cazul in care se va trage asupra transportorului, cei patru vor fi primii impuscati. Cpt. Francisc Toba a recunoscut in cadrul anchetei acest aspect si a precizat ca, in momentul in care i-a bagat pe cei 4 raniti in sala de sport a unitatii militare, acestia au fost batuti cu paturile armelor de militarii de acolo in repetate randuri.Procurorii militari au stabilit ca Ioan Tanase si Ioan Sonca au fost impuscati nejustificat de militarii de la UM 01512, in dupa-amiaza zilei de 22 decembrie 1989.Femeile, impiedicate sa comunice cu "teroristii" de la WCIncepand cu 22 decembrie 1989, peste 160 de femei au fost retinute ilegal la UM 01512 de la Sibiu. Din ordinul lt. col. Aurel Dragomir, retinutele erau cazate in conditii de mizerie si la WC erau obligate sa stea cu usa deschisa, cu militarii la usa, considerandu-se ca astfel "femeile nu vor putea lua legatura cu teroristii". Martora Elena Dobrota a relatat despre conditiile retinerii: "In 27 decembrie 1989 am aflat de un ordin de a ne prezenta la unitatile militare. Aveam fetita bolnava, era la mine in masina. De buna-credinta, inainte de a trece cu copilul pe la spital, m-am dus la UM 01512. Mi-am lasat fetita in masina si m-am prezentat la punctul de control. Am fost dusa intr-o incapere de deasupra bazinului. O femeie ofiter m-a perchezitionat si mi-a spus ca sunt retinuta. I-am cerut sa ma lase sa dau medicamentele fetitei mele bolnave, dar nu mi s-a permis acest lucru. Am fost dusa intr-o incapere in care mai erau 50 de femei. Am observat ca femeile dormeau pe jos. Noi eram pazite de militari inarmati, inclusiv cand mergeam la WC, si retin ca o doamna lt. col. de la MApN ne-a spus ca daca ne apropriem de fereastra ne impusca, la fel si daca ne apropiem de usa, deoarece asa primisera ordin.O alta martora, Paraschiva Dragomir, a povestit ca dupa ce a fost retinuta, perchezitionata si categorisita ca terorista a fost impiedicata sa-si ia medicamentele care ii fusesera confiscate, impreuna cu alte bunuri. "Intr-o seara, militarii au introdus cartus pe teava si tineau armele indreptate asupra noastra, spunand ca asa au ordin. Am fost atentionate ca la nevoie, daca se va primi ordin, vor trage asupra noastra", a precizat martora.

Articol aparut in ziarul Romania libera, joi, 21 Decembrie 2006

http://www.romanialibera.ro/