Cândva căi pentru transportat praful de puşcă, hrubele au devenit în anii din urmă motiv de surpare a locuinţelor brăilenilor. Nu au fost niciodată catalogate integral, 
iar când conducerea Muzeului a propus – periodic, din 1989 încoace – punerea lor în valoare, răspunsul administraţiei locale a fost negativ. Porţiuni din aceste hrube, amenajate ştiinţific şi atractiv, ar putea reprezenta puncte deosebite din punct de vedere al atracţiei turistice. Hrubele Brăilei sunt mai degrabă o legendă, câtă vreme nimeni nu mai poate să admire măcar o porţiune din ele. Legende întregi se ţes, din timp în timp, ba că acolo ar fi stat luptători anticomunişti între anii 1947 – 1960, ba că mai târziu, prin anii ‘70, aici s-ar fi aciuat niscaiva spioni. Nimic mai fals. În 1955, s-a decis că hrubele Brăilei trebuie să fie astupate. „Erau fenomene de tasare în urbe şi-atunci s-a trimis o comisie de la Institutul de Geologie al Academiei care a făcut o documentare ce a avut nişte sondaje geo la bază. S-au găsit puzderie de hrube pe care le-au catalogat «hrube umede», «hrube uscate» şi «hrube cu apă» în ele, pe diferite nivele. Ăsta este stadiul la 1955, mai, şi după aceea s-a poruncit această astupare care, însă, a fost parţială pentru că unii au cerut să le lase câte o porţiune neastupată”, povesteşte despre aceste „comori” prof. univ. dr. Ionel Cândea, arheolog, directorul Muzeului Brăila, unul dintre puţinii brăileni care mai încearcă să aducă în faţa publicului hrubele. Arheologul a propus, din 1990 încoace, tuturor celor care au condus Brăila un plan de refacere şi de utilizare a unor porţiuni din hrube, dar răspunsul s-a lăsat mereu aşteptat. Legături între Citadelă şi bastioane „În Brăila anului 2008 păstrăm, încă, doar câteva segmente din cele ce-au fost hrubele cu caracter militar ale Brăilei înainte de 1828, anul eliberării de sub turci. Ele duceau mai totdeauna de la fortificaţia ultimă, deci de la Citadelă – zona de nord Grădina Mare, de la Vadul Schelei – până la ultimul zid de apărare către Bulevardul Cuza de astăzi, unde se aflau cele nouă bastioane, amplasamentele tunurilor din Garnizoana Brăila. 
Tot transportul de pulbere, de praf de puşcă, între Citadelă – locul depozitului – şi tunurile aflate pe bastioane se făcea, probabil, în cea mai mare parte – nu avem izvoare scrise, deducem – prin aceste căi subterane. Evident că după 1829-1830 aceste galerii s-au prăbuşit în cea mai mare parte, dar foarte multe dintre ele au şi rezistat pentru că multe dintre ele erau căptuşite cu cărămidă”, precizează Cândea. Segmente din acest traseu de hrube s-au păstrat pe Bulevardul Panait Istrati, fost Sulina, pe strada Împăratul Traian şi în alte câteva zone din urbe, dar pe terenuri proprietate privată unde este dificil de realizat un program de reabilitare şi de vizitare de către public. Şanse de reabilitare, în Cetăţii nr. 43 şi Grădina Publică Un segment care poate ajunge să fie vizitat de public, chiar dacă deocamdată el se află pe o proprietate privată, este pe strada Cetăţii nr. 43. Aici a fost construită, în 1812, la revenirea turcilor în cetatea Brăilei, o nouă pulberărie, după ce în 1810 cealaltă sărise în aer. A fost amenajată la peste 4 metri adâncime, pe o suprafaţă de peste 40 metri pătraţi. Se păstrează, se pare, cam 50 de metri în lungime din această hrubă care este catalogată şi înscrisă în lista obiectivelor monumente istorice ale Brăilei. Ionel Cândea subliniază: „Ce se poate face acolo? În primul rând, cercetarea şi consolidarea zonei, cercetarea însemnând o cercetare arheologică scurtă, un sondaj; în al doilea rând, o consolidare a tot ceea ce este acolo pentru că lucrurile au fost lăsate în dezordine de Întreprinderea de Vie – Vin, care atunci când a fost declarată falimentară a spart budanele construite acolo – pentru că intrarea este îngustă, s-au construit, pe loc, budane uriaşe în care au păstrat vin şi la plecare le-au spart. S-a adunat mucegai, deşi există răsuflători; răsuflătorile trebuie însă identificate, deschise şi abia atunci spaţiul poate fi amenajat cum se sugera încă de când exista Întreprinderea de Vie acolo. În stânga, cum cobori pe scări, era amenajat un spaţiu de degustare şi de protocol, pe parcursul a câţiva metri, iar spaţiul din dreapta poate fi pus în valoare ca subsecţie a Muzeului unde să facem un centru, cu bază de date care să privească fortificaţiile – pentru că este un element al vechii cetăţi, nu a mai rămas nimic din vechea cetate, din toată cetatea Brăilei, cât a fost ea de teribilă nu a mai rămas decât acest segment. Acest centru de date ar putea să privească toată Dunărea, că suntem europeni acum, din Germania până la Belgrad în jos, Giurgiu, tot ce există, stânga-dreapta, Nicopole, Silistra etc. cu tot ceea ce înseamnă istoria lor, cu proiecţii şi cu amenajări pe un proiect pe care îl am eu în minte de mult. Cei interesaţi, dar şi oaspeţi să poată intra acolo să ia cunoştinţă de istoria fabuloasă care este istoria Brăilei în conexiune, evident, cu istoria oraşelor de pe Dunăre şi a oraşelor din vestul Mării Negre. Deci, acest segment de hrubă poate fi un centru de istorie a fortificaţiilor de pe valea Dunării, cu hărţi, cu sisteme moderne de informare la dispoziţie, un loc unde accesezi, dai un clic şi vezi tot ceea ce înseamnă istoria cetăţii, să spunem, a cetăţii Belgradului, vezi tot ce înseamnă cetatea – construcţii etc. Este extraordinar, avem copii, tineret, adulţi chiar care habar nu au de unele lucruri şi pe care ar putea să le afle intrând pentru jumătate de oră sau o oră de vizită în asemenea centru”. Spaţiul poate fi răscumpărat de la proprietar, dacă există voinţă în acest sens. Cu mai multă implicare financiară, pentru că porţiunea e probabil surpată pe întreaga întindere, se poate reabilita şi hruba de sub Grădina Publică, al cărei capăt este vizibil sub scările parcului central, acolo unde la un moment dat s-a zidit intrarea cu cărămidă. Şanse ar fi; fonduri europene se pot accesa prin diverse programe. Mai nou, actualul primar Aurel Simionescu a solicitat directorului Cândea implicarea în desfăşurarea unui asemenea proiect. Să sperăm că acum, după 19 ani de la evenimentele din decembrie 1989 şi la un an şi jumătate de când suntem în UE să arătăm că gândim în stil occidental. Deocamdată, comorile Brăilei zac sub pământ, călcăm peste ele, având cel puţin certitudinea că nu le distrugem cu bună ştiinţă; din păcate, cu siguranţă, se distrug prin neprotejare.
Autor: Armanda Filipine;
Foto: Ziarul de Braila;
Articol aparut in Ziarul de Braila din 21 iunie 2008;
**********
In continuare, cateva din comentariile cititorilor la articolul de mai sus:
* scris de corsa, iunie 22, 2008
pe Bd.-ul A.I.Cuza pe locul unde s-a ridicat edificiul Micutelor Franciscane si care adapostestecopii orfani .Cu ocazia sapaturilor a fot descoperita o hruba care era cu trei antecamere coborand pe doua niveluri si care am inteles ca servea drept carciima in perioada 1830. Am fost uimit si totodata incantat de structura arhitecturala si de rezistenta hrubei. Am vazut chiar un crniu de om la o adancime de 1,5 m. in teren descoperit cocazia sapaturii de catre un excavator. sunt curios daca s-a pastra acea hruba cu ocazia construirii esificiului. Pozitia exacta este urmatore. B-dul .I.Cuza colt cu tr. Bateriei.
* scris de Dan, iulie 10, 2008
M-as bucura mult sa pot vizita ce se mai poate din aceste hrube si sa aflu mai mult despre istoria Cetatii Braila. Si in orasul meu,Sibiu a demarat o actiune in acest sens incepandu-se cu cartografierea si salvarea a ce se mai poate,caci zona din incinta celei de a treia centuri de fortificatii este impanzita de tuneluri.
* scris de Mariana, septembrie 25, 2008
Am locuit cand eram copila pe strada Stefan cel Mare nr.3. In timpul demolarilor din 1978-1982, de pe partea stanga a strazii, cum te uiti la fluviu,s-a cascat o goapa mare surpata in urma actiunii unor budozere asupra unor case aflate in curs de demolare. Utilajele au parasit locul si o buna bucata de vreme demolarile nu au mai inaintat. Dupa plecarea acestora, mai multi copii, printre care ma aflam si eu, am plecat in cercetare si am dat peste o asemenea hruba. Se putea ajunge cu usurinta datorita peretilor si caramizilor surpate, era ca pe marginea unui pante de deal. Am coborat in hruba. Intr-adevar era imensa, cam 3-4 m inaltime si 10 m latime, boltita, captusita cu caramida rosie, bine conservata. Mirosul era ca de casa veche neaerisita. Hruba era goala. Partea de jos era ca un drum de tara pietruit, uscat. Nu am inaintat prea mult in ea de frica sa nu fim prinsi inauntru de moloz sau de surparea peretilor constructiei in sine. Constructia se indrepta spre Dunare, cam la 4-5 metri adincime,pe o lungime de 15m (mai mult nu am vazut pentru ca se intuneca pe masura ce inaintai, nici capatul nu se zarea).
Dupa aceasta incursiune a noastra, nu am observat nici o activitate importanta a autoritatilor prin care sa se conserve aceasta contructie extrem de bine conservata. Pur si simplu mi-a parut rau ca blocurile care urmau sa se construiasca in zona centrului nou al orasului( in apropiere de hexagoane) o vor distruge cu fundatiile lor. Amintesc ca era in zona strazii Stefan ce Mare in apropiere de faleza Dunarii. Deci, constructia hrubelor nu s-a oprit in zona bulevardului Al. I Cuza cum se specifica in articol. Am postat in 24.09.2008 acest articol pentru ca in aceasta zi l-am descoperit. Inca ceva, consider o blasfemie ca aceste hrube, daca vor fi reconditionate, sa se transforme in locuri de degustare a vinului sau in carciumi, dupa cum isi planifica unii dintre mogulii orasului. Si asa orasul este plin de restaurante si de betivi. Le consider monumente istorice si lucrari de genistica si fortificatii. Cred ca asa trebuie sa ramana, situri arheologice daca doriti. marioaraburciu@yahoo.com
iar când conducerea Muzeului a propus – periodic, din 1989 încoace – punerea lor în valoare, răspunsul administraţiei locale a fost negativ. Porţiuni din aceste hrube, amenajate ştiinţific şi atractiv, ar putea reprezenta puncte deosebite din punct de vedere al atracţiei turistice. Hrubele Brăilei sunt mai degrabă o legendă, câtă vreme nimeni nu mai poate să admire măcar o porţiune din ele. Legende întregi se ţes, din timp în timp, ba că acolo ar fi stat luptători anticomunişti între anii 1947 – 1960, ba că mai târziu, prin anii ‘70, aici s-ar fi aciuat niscaiva spioni. Nimic mai fals. În 1955, s-a decis că hrubele Brăilei trebuie să fie astupate. „Erau fenomene de tasare în urbe şi-atunci s-a trimis o comisie de la Institutul de Geologie al Academiei care a făcut o documentare ce a avut nişte sondaje geo la bază. S-au găsit puzderie de hrube pe care le-au catalogat «hrube umede», «hrube uscate» şi «hrube cu apă» în ele, pe diferite nivele. Ăsta este stadiul la 1955, mai, şi după aceea s-a poruncit această astupare care, însă, a fost parţială pentru că unii au cerut să le lase câte o porţiune neastupată”, povesteşte despre aceste „comori” prof. univ. dr. Ionel Cândea, arheolog, directorul Muzeului Brăila, unul dintre puţinii brăileni care mai încearcă să aducă în faţa publicului hrubele. Arheologul a propus, din 1990 încoace, tuturor celor care au condus Brăila un plan de refacere şi de utilizare a unor porţiuni din hrube, dar răspunsul s-a lăsat mereu aşteptat. Legături între Citadelă şi bastioane „În Brăila anului 2008 păstrăm, încă, doar câteva segmente din cele ce-au fost hrubele cu caracter militar ale Brăilei înainte de 1828, anul eliberării de sub turci. Ele duceau mai totdeauna de la fortificaţia ultimă, deci de la Citadelă – zona de nord Grădina Mare, de la Vadul Schelei – până la ultimul zid de apărare către Bulevardul Cuza de astăzi, unde se aflau cele nouă bastioane, amplasamentele tunurilor din Garnizoana Brăila. 
Tot transportul de pulbere, de praf de puşcă, între Citadelă – locul depozitului – şi tunurile aflate pe bastioane se făcea, probabil, în cea mai mare parte – nu avem izvoare scrise, deducem – prin aceste căi subterane. Evident că după 1829-1830 aceste galerii s-au prăbuşit în cea mai mare parte, dar foarte multe dintre ele au şi rezistat pentru că multe dintre ele erau căptuşite cu cărămidă”, precizează Cândea. Segmente din acest traseu de hrube s-au păstrat pe Bulevardul Panait Istrati, fost Sulina, pe strada Împăratul Traian şi în alte câteva zone din urbe, dar pe terenuri proprietate privată unde este dificil de realizat un program de reabilitare şi de vizitare de către public. Şanse de reabilitare, în Cetăţii nr. 43 şi Grădina Publică Un segment care poate ajunge să fie vizitat de public, chiar dacă deocamdată el se află pe o proprietate privată, este pe strada Cetăţii nr. 43. Aici a fost construită, în 1812, la revenirea turcilor în cetatea Brăilei, o nouă pulberărie, după ce în 1810 cealaltă sărise în aer. A fost amenajată la peste 4 metri adâncime, pe o suprafaţă de peste 40 metri pătraţi. Se păstrează, se pare, cam 50 de metri în lungime din această hrubă care este catalogată şi înscrisă în lista obiectivelor monumente istorice ale Brăilei. Ionel Cândea subliniază: „Ce se poate face acolo? În primul rând, cercetarea şi consolidarea zonei, cercetarea însemnând o cercetare arheologică scurtă, un sondaj; în al doilea rând, o consolidare a tot ceea ce este acolo pentru că lucrurile au fost lăsate în dezordine de Întreprinderea de Vie – Vin, care atunci când a fost declarată falimentară a spart budanele construite acolo – pentru că intrarea este îngustă, s-au construit, pe loc, budane uriaşe în care au păstrat vin şi la plecare le-au spart. S-a adunat mucegai, deşi există răsuflători; răsuflătorile trebuie însă identificate, deschise şi abia atunci spaţiul poate fi amenajat cum se sugera încă de când exista Întreprinderea de Vie acolo. În stânga, cum cobori pe scări, era amenajat un spaţiu de degustare şi de protocol, pe parcursul a câţiva metri, iar spaţiul din dreapta poate fi pus în valoare ca subsecţie a Muzeului unde să facem un centru, cu bază de date care să privească fortificaţiile – pentru că este un element al vechii cetăţi, nu a mai rămas nimic din vechea cetate, din toată cetatea Brăilei, cât a fost ea de teribilă nu a mai rămas decât acest segment. Acest centru de date ar putea să privească toată Dunărea, că suntem europeni acum, din Germania până la Belgrad în jos, Giurgiu, tot ce există, stânga-dreapta, Nicopole, Silistra etc. cu tot ceea ce înseamnă istoria lor, cu proiecţii şi cu amenajări pe un proiect pe care îl am eu în minte de mult. Cei interesaţi, dar şi oaspeţi să poată intra acolo să ia cunoştinţă de istoria fabuloasă care este istoria Brăilei în conexiune, evident, cu istoria oraşelor de pe Dunăre şi a oraşelor din vestul Mării Negre. Deci, acest segment de hrubă poate fi un centru de istorie a fortificaţiilor de pe valea Dunării, cu hărţi, cu sisteme moderne de informare la dispoziţie, un loc unde accesezi, dai un clic şi vezi tot ceea ce înseamnă istoria cetăţii, să spunem, a cetăţii Belgradului, vezi tot ce înseamnă cetatea – construcţii etc. Este extraordinar, avem copii, tineret, adulţi chiar care habar nu au de unele lucruri şi pe care ar putea să le afle intrând pentru jumătate de oră sau o oră de vizită în asemenea centru”. Spaţiul poate fi răscumpărat de la proprietar, dacă există voinţă în acest sens. Cu mai multă implicare financiară, pentru că porţiunea e probabil surpată pe întreaga întindere, se poate reabilita şi hruba de sub Grădina Publică, al cărei capăt este vizibil sub scările parcului central, acolo unde la un moment dat s-a zidit intrarea cu cărămidă. Şanse ar fi; fonduri europene se pot accesa prin diverse programe. Mai nou, actualul primar Aurel Simionescu a solicitat directorului Cândea implicarea în desfăşurarea unui asemenea proiect. Să sperăm că acum, după 19 ani de la evenimentele din decembrie 1989 şi la un an şi jumătate de când suntem în UE să arătăm că gândim în stil occidental. Deocamdată, comorile Brăilei zac sub pământ, călcăm peste ele, având cel puţin certitudinea că nu le distrugem cu bună ştiinţă; din păcate, cu siguranţă, se distrug prin neprotejare.Autor: Armanda Filipine;
Foto: Ziarul de Braila;
Articol aparut in Ziarul de Braila din 21 iunie 2008;
**********
In continuare, cateva din comentariile cititorilor la articolul de mai sus:
* scris de corsa, iunie 22, 2008
pe Bd.-ul A.I.Cuza pe locul unde s-a ridicat edificiul Micutelor Franciscane si care adapostestecopii orfani .Cu ocazia sapaturilor a fot descoperita o hruba care era cu trei antecamere coborand pe doua niveluri si care am inteles ca servea drept carciima in perioada 1830. Am fost uimit si totodata incantat de structura arhitecturala si de rezistenta hrubei. Am vazut chiar un crniu de om la o adancime de 1,5 m. in teren descoperit cocazia sapaturii de catre un excavator. sunt curios daca s-a pastra acea hruba cu ocazia construirii esificiului. Pozitia exacta este urmatore. B-dul .I.Cuza colt cu tr. Bateriei.
* scris de Dan, iulie 10, 2008
M-as bucura mult sa pot vizita ce se mai poate din aceste hrube si sa aflu mai mult despre istoria Cetatii Braila. Si in orasul meu,Sibiu a demarat o actiune in acest sens incepandu-se cu cartografierea si salvarea a ce se mai poate,caci zona din incinta celei de a treia centuri de fortificatii este impanzita de tuneluri.
* scris de Mariana, septembrie 25, 2008
Am locuit cand eram copila pe strada Stefan cel Mare nr.3. In timpul demolarilor din 1978-1982, de pe partea stanga a strazii, cum te uiti la fluviu,s-a cascat o goapa mare surpata in urma actiunii unor budozere asupra unor case aflate in curs de demolare. Utilajele au parasit locul si o buna bucata de vreme demolarile nu au mai inaintat. Dupa plecarea acestora, mai multi copii, printre care ma aflam si eu, am plecat in cercetare si am dat peste o asemenea hruba. Se putea ajunge cu usurinta datorita peretilor si caramizilor surpate, era ca pe marginea unui pante de deal. Am coborat in hruba. Intr-adevar era imensa, cam 3-4 m inaltime si 10 m latime, boltita, captusita cu caramida rosie, bine conservata. Mirosul era ca de casa veche neaerisita. Hruba era goala. Partea de jos era ca un drum de tara pietruit, uscat. Nu am inaintat prea mult in ea de frica sa nu fim prinsi inauntru de moloz sau de surparea peretilor constructiei in sine. Constructia se indrepta spre Dunare, cam la 4-5 metri adincime,pe o lungime de 15m (mai mult nu am vazut pentru ca se intuneca pe masura ce inaintai, nici capatul nu se zarea).
Dupa aceasta incursiune a noastra, nu am observat nici o activitate importanta a autoritatilor prin care sa se conserve aceasta contructie extrem de bine conservata. Pur si simplu mi-a parut rau ca blocurile care urmau sa se construiasca in zona centrului nou al orasului( in apropiere de hexagoane) o vor distruge cu fundatiile lor. Amintesc ca era in zona strazii Stefan ce Mare in apropiere de faleza Dunarii. Deci, constructia hrubelor nu s-a oprit in zona bulevardului Al. I Cuza cum se specifica in articol. Am postat in 24.09.2008 acest articol pentru ca in aceasta zi l-am descoperit. Inca ceva, consider o blasfemie ca aceste hrube, daca vor fi reconditionate, sa se transforme in locuri de degustare a vinului sau in carciumi, dupa cum isi planifica unii dintre mogulii orasului. Si asa orasul este plin de restaurante si de betivi. Le consider monumente istorice si lucrari de genistica si fortificatii. Cred ca asa trebuie sa ramana, situri arheologice daca doriti. marioaraburciu@yahoo.com
