Planurile unui tunel de la Manastirea Arbore scos la vanzare pe Okazii

Câteva schiţe cu un presupus tunel subteran localizat lângă mănăstirea Arbore au fost scoase la vânzare pe portalul de licitaţii Okazii.ro, de o persoană din Rădăuţi. Suma pentru care a licitat un singur doritor, la data de 9 august 2009, a fost de 200 lei.  Vânzătorul susţinea că hărţile pe format A4 sunt din anul 1851.

Textul de pe pagina de licitaţie era următorul: Document si harta pe verso,tunel subteran,Arbore,Bucovina,1851; Format apropiat de A4,pe verso harta cu tunelul din Arbore,Bucovina,plecand din biserica zidita de Stefan cel Mare(stanga jos),traversand subteran un parau pana la o locuinta.Raritate.Intrarea in tunel din biserica a fost blocata,tunelul existand probabil pana in ziua de azi,probabil cu portiuni surpate.

Un link al celor două fotografii conducea către contul lui petflorin de la un portal american de fotografii , denumit Photobucket. La prima vedere, e greu de crezut în autenticitatea acestor hărţi, în primul rând calitatea hârtiei de un alb imaculat nu pare alterată de trecerea a 160 de ani după cum pretinde vânzătorul, iar cele două schiţe prezentate pe site au adnotări cu mai multe tipuri de caractere şi cerneluri.

Biserica Arbore este o biserică pictată pe exterior din comuna Arbore, judeţul Suceava, cu hramul Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul, ctitorită în anul 1503 de Hatmanul Luca Arbore, pe malul râului Solca din Bucovina. Luca Arbore a fost înmormântat în ctitoria sa. Chivotul de mormânt al ctitoruliui (în pronaos) este apreciat ca cel mai valoros însemn funerar de stil gotic din Bucovina.

Biserica pictată a mănăstirii este înscrisă pe lista patrimoniului cultural mondial UNESCO.

Mănăstirea Arbore a fost construită din cărămidă şi piatră extrasă de la carierele din zonă., potrivit informaţiilor de pe site-ul Mănăstiri din Bucovina. Cu plan dreptunghiular la exterior (fără turlă) şi fals-trilobat în interior (absidele sunt două nişe arcuite în grosimea zidurilor laterale), biserica are o formă nemaiîntâlnită până atunci la ctitoriile epocii. Silueta deosebit de elegantă a construcţiei este accentuată de prelungirea pereţilor spre vest cu cca 2,5 metri şi unirea lor la partea superioară prin arcadă, obţinându-se astfel un spaţiu semideschis ce apare pentru prima dată în arhitectura moldovenească.
Pictura interioară a fost serios afectată în secolele XVII-XVIII când edificiul, supus vitregiilor istoriei, a rămas fără acoperiş. Tablourile votive (în pronaos şi naos) înfăţişează totuşi desluşit pe ctitor şi familia sa în două ipostaze, figurile fiind profund portretizate laic. Sfinţii şi sfintele (în pronaos) au adesea nimburile în relief şi aurite, semn al opulenţei caracteristice fruntaşilor feudalităţii locale, chiar într-o perioadă de permanente conflicte cu Poarta otomană împotriva căreia se invocă victoria, simbolic, în Cavalcada Sfintei Cruci (pronaos).