Despre tunelul de la Palatul Belvedere găsim o menţiune în Lista Monumentelor Istorice- Municipiul Bucuresti, la poziţia 119: "Tunel de refugiu - Str. Ţibleş 64, pe malul stâng al Dâmbovitei, între str. Zinica Golescu şi str. Adrian Fulga; Datare: sec XVIII- XIX (vezi şi articolul anterior postat pe site).
"Alte referiri se găsesc în cartea reporterului de teren Simion Saveanu, "Enigmele Bucurestiului", apăruta în anul 1973, la Editura pentru Turism. Acest jurnalist devenit scriitor a avut meritul de a vorbi cu bătranii locului, de a culege şi verifica informaţiile strânse, şi de a cerceta la faţa locului tunelul.
Tunelul (de fapt o iesire de urgenţă) se afla în partea stânga (privind spre intrare) a imobilului de pe strada Tibles nr.64. Intrarea avea la inceput o poarta (usa metalica), distrusa ulterior in timpul construirii caminului de langa .
Malul a fost consolidat printr-o întărire cu placi. Intrarea se prezintă printr-un gol nu prea larg deasupra unei părţi a acestei întăriri.
Partea construită constă dintr-o camera hexagonală cu o boltă rotundă si un coridor care se ramifica din partea stanga a acestei camere. Coridorul are în jur de 25 metri (partea accesibilă), o lăţime de aproximativ 50 cm şi o înălţime de circa 60 cm (partea care a rămas accesibilă din înălţimea iniţială, datorită colmatării cu deşeuri şi pământ a coridorului).
Urme evidente de deşeuri menajere (de la resturi de haine, ambalaje, gunoaie din construcţii ) indică că galeria tunelului este locuită de oamenii străzii, iar locuitorii din zonă aruncă gunoaie în galeria subterană. Există urme de ardere şi negru de fum în camera hexagonală provenite de la lumânări", potrivit unei documentaţii întocmite de membrii Asociaţiei pentru Dezvoltare Durabilă “Zorile”.
Cel puţin 20 metri din tunel intră pe sub proprietatea imobilului din Str.Ţibleş 64. Este probabil că odată decolmatat, tunelul să se continue până în pivniţa imobilului. Din relatările sugerate de Simion Săveanu, galeria ar putea comunica cu pivniţa imobilului, de unde plecă încă o galerie spre vechea albie a Dâmboviţei. Deoarece aceasta a cunoscut nenumărate fluctuaţi de-a lungul timpului, este aproape imposibil de reconstituit locul în care ipotetica galerie comunică cu exteriorul.
În prezent, palatul Belvedere este un cămin pentru copii instituţionalizaţi. Este parţial vopsit în roz ciclam (de exemplu, turnul), iar potenţialul său turistic este anulat complet de modul deficient de punerea în valoare.
În imagini: 1- Segment tunel; 2- Încăpere-pivniţă hexagonală; 3 - Mal taluzat; 4 - Schemă amplasament; 5 - Una din intrări în galerie; 6 - Palatul Belvedere (Conacul Golescu Grant)
Foto: Asociaţia pentru Dezvoltare Durabilă “Zorile” şi Dan Ghelase.
* În episodul 3, amănunte despre Conacul Golescu Grant şi construcţia tunelului de refugiu.
"Alte referiri se găsesc în cartea reporterului de teren Simion Saveanu, "Enigmele Bucurestiului", apăruta în anul 1973, la Editura pentru Turism. Acest jurnalist devenit scriitor a avut meritul de a vorbi cu bătranii locului, de a culege şi verifica informaţiile strânse, şi de a cerceta la faţa locului tunelul.
Tunelul (de fapt o iesire de urgenţă) se afla în partea stânga (privind spre intrare) a imobilului de pe strada Tibles nr.64. Intrarea avea la inceput o poarta (usa metalica), distrusa ulterior in timpul construirii caminului de langa .
Malul a fost consolidat printr-o întărire cu placi. Intrarea se prezintă printr-un gol nu prea larg deasupra unei părţi a acestei întăriri.
Partea construită constă dintr-o camera hexagonală cu o boltă rotundă si un coridor care se ramifica din partea stanga a acestei camere. Coridorul are în jur de 25 metri (partea accesibilă), o lăţime de aproximativ 50 cm şi o înălţime de circa 60 cm (partea care a rămas accesibilă din înălţimea iniţială, datorită colmatării cu deşeuri şi pământ a coridorului).
Urme evidente de deşeuri menajere (de la resturi de haine, ambalaje, gunoaie din construcţii ) indică că galeria tunelului este locuită de oamenii străzii, iar locuitorii din zonă aruncă gunoaie în galeria subterană. Există urme de ardere şi negru de fum în camera hexagonală provenite de la lumânări", potrivit unei documentaţii întocmite de membrii Asociaţiei pentru Dezvoltare Durabilă “Zorile”.
Cel puţin 20 metri din tunel intră pe sub proprietatea imobilului din Str.Ţibleş 64. Este probabil că odată decolmatat, tunelul să se continue până în pivniţa imobilului. Din relatările sugerate de Simion Săveanu, galeria ar putea comunica cu pivniţa imobilului, de unde plecă încă o galerie spre vechea albie a Dâmboviţei. Deoarece aceasta a cunoscut nenumărate fluctuaţi de-a lungul timpului, este aproape imposibil de reconstituit locul în care ipotetica galerie comunică cu exteriorul.
În prezent, palatul Belvedere este un cămin pentru copii instituţionalizaţi. Este parţial vopsit în roz ciclam (de exemplu, turnul), iar potenţialul său turistic este anulat complet de modul deficient de punerea în valoare.
În imagini: 1- Segment tunel; 2- Încăpere-pivniţă hexagonală; 3 - Mal taluzat; 4 - Schemă amplasament; 5 - Una din intrări în galerie; 6 - Palatul Belvedere (Conacul Golescu Grant)
Foto: Asociaţia pentru Dezvoltare Durabilă “Zorile” şi Dan Ghelase.
* În episodul 3, amănunte despre Conacul Golescu Grant şi construcţia tunelului de refugiu.
6 comentarii:
Tunelul de la Lizeanu, de ce nu scrii?
Asteptam cu interes al 3-lea episod.
Eu am fost aseara intr-o plimbare de explorare pe strazile parcelarii Grant aflata in LMI2004, am trecut si pe la poarta conacului Golescu-Grant dar nu am putut intra, si am fost si la minunata biserica "a carvunarilor". Interesanta istoria locurilor...
Pt Anonim. Nu stiu de ce tunel vorbesti tu. daca ai amanunte desi nu prea cred, transmite-le sa verific. Multumesc
Pt. Madalin,
Am publicat si al treilea episod, cu mare intarziere. Nu am avut timp deloc, dar o sa ma ocup. Multumesc pentru vizita.
Foarte interesant topicul. Sunt multe astfel de locuri in Bucuresti, care in zilele noastre ar putea fi aduse la lumina. Imi amintesc un astfel de tunel in zona Dealului Cotroceni (Razoare), in care chiar am intrat cateva zeci de metri.
Pentru LeGrig,
Daca nu ai fi decat un penibil anonim, te-as crede. Mincionosi ca tine nu se pot refula decat pe net, fara identitate. Deocamdata. Bineinteles ca nu ai fost in viata ta, in niciun tunel, "zeci de metri"
Trimiteți un comentariu