Buncărele din București și adăpostul de sub catedrala din Voluntari

Un reportaj despre buncărele din București și adăpostul de 1.800 de metri pătrați din Voluntari difuzat în cadrul emisiunii Observator de la Antena 1.

În centrul Capitalei, se află unul dintre cele mai mari adăposturi antiatomice, Două tuneluri care pleacă de la Palatul Parlamentului fac legătura cu Palatul Cotroceni și Academia Militară. Alte două tuneluri duc spre Ministerul de Interne și Ministerul Apărării. 

În Piața Dorobanți, sub un bloc construit în 1947 sunt alte două buncăre de 90 de metri pătrați fiecare, compartimentate și care pot adăposti 240 de persoane.

Adăpostul construit pe cadre sin beton armat, din apropierea Bucureștiului, din Voluntari, are nu mai puțin de 1,800 de metri pătrați și a fost amenajat sub noua catedrală din oraș. peste 1.500 de persoane pot fi adăpostite în acest adăpost, zona putând fi adaptată pentru paturi și bucătării de campanie.

Adăpostul de sub Palatul Parlamentului este conecta prin tuneluri cu Ministerul Apărării, Palatul Cotroceni și Casa Presei

Un buncăr antiatomic complet dotat este pregătit pentru adăpostirea guvernului și a președinției, a declarat pentru DCNews colonelul Mihai Bartoș, comandantul dispozitivului militar care a participat la construcția Casei Poporului. 

Adăpostul era finalizat încă din 1990, a menționat colonelul Bartoș. Este dotat complet, de la tacâmuri și lenjerie de pat, până la un grup electrogen care îi asigură autonomia în caz de catastrofă. 

Din momentul în care a fost finalizat și până în prezent, buncărul a fost menținut funcțional, pregătit să adăpostească întregul guvern și președintele. Sunt asigurate permanent rezerve de hrană și combustibil, astfel încât toate facilitățile (bucătărie, baie) să poată funcționa fără legătură cu exteriorul. 

 Punctele de comandă din Capitală 

Colonelul Bartoș a confirmat pentru DCNews ipoteza că în subteranele Bucureștiului a fost construită o rețea de comunicații între punctele de comandă. „Adăpostul de sub Palatul parlamentului este conectat la diferite puncte de comandă din București, a spus col. Bartoș. 

Tunelurile de la Universitate și legătura cu parcarea subternă construită de Primăria Capitalei

Un articol despre tunelurile de la Universitate, construite în anii 80, în același timp cu linia de metrou, a apărut în ziarul „Libertatea” din februarie 2011. Autorul articolului relata la acea dată despre intenția autorităților locale de a integra construcțiile subterane deja existente într-un proiect de amenajare a unei parcări în zona Universității. Între timp, parcarea subterană a fost finalizată și dată în folosință, însă fără a avea nicio legătură cu tunelurile de mari dimensiuni paralele cu linia metroului. În cele ce urmează redăm conținutul articolului apărut în „Libertatea”

*** 

Parcare în tunelurile secrete de sub București 

În subteran, între liniile de metrou şi carosabil, se află adevărate catacombe construite în timpul lui Ceauşescu. Primăria Capitalei şi Metrorex vor amenaja acolo parcaje subterane. Ziarul Libertatea a scris, în urmă cu doi ani, despre asta, iar Municipalitatea şi-a însuşit ideea.

                    Foto: Libertatea

În anul 2009, ziarul Libertatea a publicat un reportaj amplu despre tunelurile de sub Bucureşti. Printre altele, au fost prezentate şi catacombele lui Ceauşescu. Mai mult, în acel articol au fost amintite şi spaţiile subterane uriaşe, realizate pe vremea fostului dictator deasupra liniilor de metrou din zona centrală a oraşului. Cum tunelurile erau goale, propuneam atunci primăriei să amenajeze în aceste locuri parcări subterane.

După doi ani, primarul general Sorin Oprescu şi-a însuşit ideea noastră. Astfel, Municipalitatea, în colaborare cu Metrorex, va realiza locuri de parcare în aceste spaţii.

“Va fi amenajată, în primă fază, o parte din caseta dintre Piaţa Victoriei şi Piaţa Aviatorilor, urmând ca apoi să se construiască şi cele din zonele Piaţa Victoriei - Iancu de Hunedoara şi Piaţa Victoriei - Buzeşti”, ne-a declarat Gheorghe Udrişte, directorul general al Metrorex. Urmează ca Administraţia Străzilor să traseze locurile de parcare. Spaţiul de la Victoriei are o lăţime de 30 de metri, o înălţime de aproximativ 3,5 metri şi o lungime de circa 150 de metri. Se estimează că, doar aici, 300 de şoferi şi-ar putea lăsa maşinile în noua parcare.

Centrul Istoric al Capitalei: proiect de refacere a 21 de tuneluri

Primarul general al Bucureştiului, Sorin Oprescu, a declarat ca imobilele din Centrul Istoric al Capitalei ar putea fi refăcute in mai puţin de doi ani, iar tuneluri care legau în trecut unele imobile vor putea fi reamenajate pentru vizitare.

"Ele cunosc o rata de refacere de care, cel puţin pentru momentul asta financiar în care trăim, sunt mulţumit. Sunt 26 de cladiri care se afla în lucru, continuu şi cu încă şapte clădiri care sunt ale noastre, ale municipalităţii, cu tot cu faţadă, dar şi consolidare. Daca mergem în ritmul acesta, în doi ani de zile clădirile din Centrul Istoric sunt refăcute, ceea ce nu poate decât să mă bucure, pentru că aici am lasat şi ani, şi bani şi efort şi este bine pentru oraş", a afirmat Oprescu, în timpul vizitei la şantierul deschis la  Hanul Gabroveni.

De asemenea, edilul-şef a spus că încearcă să refacă tunelurile de sub clădirile din Centrul Istoric.

"Am început să le redesenăm"

Tunelurile de sub imobilele din Centrul Istoric al Bucureştiului urmează să intre într-un proces de restaurare, simultan cu refacerea clădirilor deteriorate din zonă.

"Sunt în jur de 21 de bucati din fostele tuneluri vechi care legau clădirile principale între ele. Am început să le luam din istorie, să le redesenam pe foaie, după care să intram cu aparatura aceasta modernă, să vedem care sunt permeabile dintre ele, care nu. Să vedem care dintre ele pot fi recondiţionate, care pot fi refăcute şi, după ce le refacem, să le dam în circuitul turistic", a precizat Sorin Oprescu.

Primarul general al Capitalei a mai precizat că, iniţial, aceste tuneluri au fost mult mai lungi.
"Specialiştii ştiau că acestea există, dar acum trebuie şi confirmarea că nu sunt obturate sau dărâmate total", a adăugat primarul general, potrivit căruia vor fi suficienţi bani pentru aceste lucrări.

Unde duc catacombele Bucurestiului

Deşi legendele urbane vorbesc despre zeci de tuneluri secrete care străbat măruntaiele Capitalei, documentele oficiale consemnează doar existenţa unei singure galerii subterane.- http://tinyurl.com/6dy7hg2

Foto: Abonatuconnex
Continuarea articolului la: http://tinyurl.com/6dy7hg2

Clujul subteran şi fântânile din pivniţe

Specialiştii Muzeului de Istorie a Transilvaniei descriu într-un articol apărut în Monitorul de Cluj, particularităţile reţelelor subterane ale Clujului. Legendele tunelurilor de sub Cluj circulă nu doar printre locuitorii oraşului, ele înfierbântă şi minţile turiştilor care poposesc adesea în localurile amenajate în catacombe. Articolul a apărut în data de 7 ianuarie, 2008; text: Florentina Tătar; foto: Diana Şandor.

Legende contemporane



Catacombele Clujului ascund multe legende fascinante

Fiecare clujean a auzit despre legendele reţelelor subterane din oraş. Se spune că un tunel ar lega Biserica Sfântul Mihail de Cetăţuie, trecând pe sub Someşul Mic. Altul ar porni de la aceeaşi biserică şi ar duce pina la cetatea de la Floresti. Mai mult, toate bisericile vechi ar avea cripte la subsol, in vreme ce pasaje secrete ar uni cladiri importante ale orasului sau chiar locuinte. Scolarii de la Liceul de Muzica stiu o trapa aflata chiar lângă Consiliul Profesoral, care ar cobori intr-o cripta si de acolo s-ar putea ajunge pe sub pamint pina sus, la Cetăţuie. Cei de la „Coşbuc“ se adună uneori intr-un hau inconjurat de ziduri chiar sub terenul de sport. Un alt tunel trece pe sub intersectia de la Melody, legind odinioara un hotel de farmacia in care si astazi pot fi vazute ca exponate de muzeu leacuri ca „praf de mumie“ sau elixire ale dragostei. In locatia unde functioneaza Diesel Club s-ar fi gasit in secolul XIX o statuie a lui Priap, zeitate antica a fecundităţii, asociat cu practicile orgiastice ale aristocratiei antice, nu departe, zic circotasii, de specificul clubbing-ului de astazi. Un cercetator care ar fi studiat in anii ’60 subteranele Clujului ar fi fost recrutat apoi in rindul Securitatii. Unele subsoluri, cum e cel de la Palatului Copiilor, ar fi ascuns groaznice torturi si crime ale comunistilor impotriva unor detinuti politici. In Music Pub ar fi fost pe vremuri o crama de vinuri si o morga. Fostul local Flash ar fi gazduit petreceri ale unor autoritati ale regimului comunist in timpul vizitelor de la Cluj. In ’89 se vorbea de tunelurile Securităţii. Un cuib de securişti s-ar fi adăpostit atunci la subsolul hotelului Continental, unde s-ar fi găsit în acele zile o cutie cu valută.

Cimitir în Music Pub

Cele mai cunoscute subsoluri clujene sunt astăzi cele care adăpostesc localuri, apreciate de boemi, artişti, clubberi şi căutate de cei care ne viziteaza orasul. Despre cei care se simt atrasi sa isi petreaca timpul in asemenea locuri se spune ca simt de fapt nevoia unor schimbari majore in viata lor, ca de fapt este o trecere in celalalt tarim, pomenit adesea in povesti, pentru a gasi acolo secrete, putere si comori. Fostul Music Pub, local subteran cu mese insirate de-a lungul unui coridor lung, vestit pentru muzica buna, carnavalurile, artistii si populara piine cu untura si cu ceapa, a intrat in atentia specialistilor nu demult, in timpul renovarilor, cind, in zona barului de linga biliard, s-au gasit niste schelete. Pivnitele din acea zona nu au facut parte din oraşul vechi, asigură istoricul Tudor Sălăgean, de la Muzeul de Istorie a Transilvaniei (MNIT), care estimează respectivele clădiri la o vechime de cel mult două secole.

„Acolo a fost un cimitir, probabil manastire sau spital. Erau morminte fără inventar, deci fie de oameni sarmani, fie de calugari sau calugarite, iar cind au construit cladirea le-au lasat acolo sau le-au reingropat“, precizeaza istoricul Tudor Sălăgean. 

În Zvon Pub, aflat în zona cu cele mai vechi clădiri de acest tip, se afla cel mai adânc astfel de subsol, Dieselul se poate lăuda cu unul din cele mai frumoase ancadramente, iar deasupra firmei de la clubul Autograf se afla un splendid blazon nobiliar.

Tunel pentru contrabandă, în Janis Pub

În Janis Pub, chiar în spatele scenei, se întinde un tunel de câţiva metri, de-a lungul căruia cei din local insira uneori candele aprinse. „Nu s-au facut cercetari acolo, însă acest gen de tunele era folosit in secolele XVI-XVIII la contrabanda. Erau case de mestesugari si negustori şi in acea vreme functionau reglementari destul de stricte, ce-i facea sa isi doseasca marfurile pentru care nu doreau sa plateasca impozite. De pilda, era o lege locala care interzicea importul si consumul de vin strain in oras, pina nu se epuiza cel produs pe plan local. Se pare ca acesta era deosebit de prost, asa ca cine voia vin bun trebuia sa il ascunda“, explica istoricul. Potrivit acestuia, orasul medieval detinea pivnite vaste pe sub aceste locuinte, iar trecerile secrete dintre ele „puteau servi si la refugierea unor persoane amenintate sau urmarite“. „Un astfel de pasaj de trecere, cu înălţimea de 1 metru şi o lungime totala de 3-4 metri, a fost descoperit in urma cu putini ani, cu ocazia cercetarilor arheologice efectuate in subsolul casei in care s-a nascut principele Ştefan Bocskai (azi Universitatea „Sapientia“). Este posibil ca pasajul existent în subsolul clădirii de pe str. Eroilor nr. 5 (locaţia Janis Pub) să aibă un caracter similar“, mai precizeaza Salagean. Legendele au intrat si in atentia lumii universitare clujene, la mijlocul anilor ’60, dupa cum adauga acesta. „Istoricul Stefan Pascu vorbea despre tunele in ultimii sai ani si a initiat o campanie de sondaje arheologice in diferite puncte ale orasului, in cautarea legendarelor sale tunele. Aceste cercetari nu au condus insa la nici un rezultat“, afirma istoricul. „Este interesant de semnalat doar faptul ca, invariabil, centrul de plecare al acestor retele imaginare de tunele este plasat in vechea biserica gotica din centrul orasului, care a ramas pina astazi adevaratul centru simbolic al Clujului“, tine sa precizeze Tudor Salagean.

„Aberatie tehnica“

Alte puncte de vedere exclud insa posibilitatea existentei faimoaselor tuneluri. Totul ar fi pornit de la faptul ca in evul mediu mai toate casele aveau pivnite adinci si incapatoare, in care se intra direct din strada ca sa usureze descarcarea diferitelor marfuri depozitate acolo. „Stapinirea ce a venit dupa aceasta epoca, mai exact austriecii, a hotarit sa elimine toate gaurile si piedicile din trotuare, pentru fluidizarea circulatiei. Au fost zidite si intrarile in pivnite, si coloanele de la fatade. Există multe case la care nu te-ai gândi ca ar fi avut vreodata asa ceva, de asta cind e descoperita vreo asemenea intrare cu chenar de piatra lumea ramine cu impresia ca acolo ar fi un tunel“, pune lucrurile la punct arhitectul Virgil Pop, membru al Comisiei monumentelor istorice din Cluj. Nu exista casa veche în Cluj care să nu aiba un asemenea subsol. Foarte putine mai pastreaza coloane din acea vreme, distruse in acelasi elan al ordinii si bunei circulaţii pe trotuare. Unul din cele mai vaste subsoluri s-ar fi aflat la sediul unde funcţionează şi astăzi Parohia Romano-Catolica şi in care se depozitau marfurile strinse din zeciuiala datorata de localnici bisericii. Intre clubul Diesel si fostul Flash ar fi un coridor de trecere. „Sub gangurile carosabile nu se facea subsol, ca sa nu se prabuseasca acolo carutele, ci doar coridoare inguste“. Intr-un alt subsol a fost inchisoarea orasului, unde se mai pastreaza inscriptii scrijelite de fosti detinuti. Pop a mai enumerat ca „subsoluri superbe“ cel de la Melody, de la Palatul Banffy, Muzeul Etnografic al Transilvaniei, cladirea BNR, cel din Piata Unirii nr. 2 sau cel al casei baroce, unde functioneaza Speed. „Tunelurile sint o aberatie tehnica. Nici macar nu ar fi utile. Tine de natura umana sa se bucure de lucruri neobisnuite, cred ca jumatate de planeta crede in extraterestri...“, este convins arhitectul. Nu exclude posibilitatea ca aceste spaţii să fie exploatate turistic, ca în alte oraşe medievale ale lumii. „La noi însă lumea e doritoare de cârciumi, asta are o eficienţă economică fantastică“, punctează acesta.
 

Adăposturi antiaeriene

Subsolurile vaste au mai avut şi rol de refugiu în anii ’40, când, la fel ca toată ţara, Clujul se pregatea de razboi. Pivnitele medievale erau de departe cel mai bun spatiu de amenajare a adaporturilor antiaeriene, drept pentru care autoritatile au demarat lucrarile in puncte vitale ale orasului. „Exista planuri realizate de arhitecti pentru adaposturi aflate la subsolul actualului Colegiu Academic al Universitatii «Babes-Bolyai», la cladirea in care atunci era Banca de Credit, pe strada Iuliu Maniu nr. 29 (fosta proprietate a ISCT), la Casa Uniunii Muncitorilor Grafici din Cluj, pe Memorandumului nr. 23, la Sora, pe strada Tudor Vladimirescu, la Casa Invatatorului“, precizează istoricul Vasile Lechintan, referent la Direcţia Judeţeana a Arhivelor Naţionale Cluj. Bombardamentele americanilor şi apoi ale nemţilor aflaţi în retragere au afectat şi Clujul, mai ales in zona garii. Nici Lechintan nu este de acord cu legendarele tunele. „In jurul orasului erau ziduri de aparare, înconjurate de santuri adânci cu apă. Acestea trebuiau să fie foarte adânci, există în arhive acte în care oamenii se plângeau că s-a rupt podul. Oricum, nu există acte care să pomenească de tunele“, afirmă acesta. 

Mostenire in curs de distrugere

„Înainte de bombardamente oamenii au fost sfătuiţi să îşi facă tunele până la pivniţele vecine, ca să se poate refugia în caz de explozii in pivnitele lor. Dupa declararea pacii, majoritatea au renuntat la acestea, nu mai parea util ca altii sa aiba acces la gospodaria ta“, aduce o alta ipoteza dr. Adrian Andrei Rusu, de la Institutul de Arheologie si Istoria Artei. Pivnitele sint cele mai vechi relicve ale urbanisticii orasului, mai ales că mai există puţine elemente ale trecutului renascentist şi gotic al oraşului. „Necazul e că niciodată un for ştiinţific, academic sau administrativ nu s-a mobilizat pentru cartarea acestor pivniţe“, puncteaza acesta. „Este o mostenire pretioasa care se distruge de la o zi la alta“, adauga Rusu. O mare dezamagire a fost pentru acesta distrugerea spatiului din fosta cladire a Bancii Dacia Felix, „o pivnita absolut superba, cu decoruri cu însemne zodiacale, una din cele mai frumoase pivniţe renascentiste clujene“. Totodată, Rusu se declara fascinat de fântânile adăpostite în pivniţe, despre care are în lucru chiar un volum, intitulat „Clujul din fântână“.

„Existau case care aveau şi două-trei fântâni. Am săpat în patru locuri şi în trei am găsit aşa ceva, amenajate normal, cu ghizduri de piatra şi mortar, însă toate având ceva formidabil. Cea mai veche era de lemn şi facea parte dintr-o casă de asemenea de lemn“, dezvaluie specialistul. Soluţia propusă de acesta pentru valorificarea acestor spatii ar fi alcatuirea unor harti pe care sa fie marcate, impreuna cu tot ce inseamna Clujul medieval, „atita cit a mai ramas din el“. „Am vizitat foarte multe locuri din străinatate unde pivnitele erau foarte gustate ca obiective turistice. Nu au fost insa folosite ca la noi, preponderent la circiumi. Am văzut în subsoluri magazine foarte şic şi chiar bănci“, relateaza Rusu. „Orice lucru care nu e cunoscut gidilă fantezia. Starea în care se află aceste pivniţe este însă rezultatul unei ignoranţe: clujenii nu îşi cunosc oraşul şi nimeni nu se preocupă să îl facă cunoscut“, conchide specialistul.

Un tunel de evacuare betonat, fosta intrare intr-un buncar

 Inginerul Dan Ghelase, un pasionat de istoria Bucureştiului ne-a trimis imagini cu un imobil din zona bulevardului Dacia, din Bucureşti şi unde există urmele unui posibil tunel de legătură cu un buncăr.

"Plimbându-mă cu marele cunoscator în casele Bucurestilor, arh. Dan Ionescu mi-a atras atentia asupra enigmaticului imobil (în imagine, cel din stânga), vizavi de Cazino Victoria (fosta ambasadă germană în timpul razboiului) pe bd.Dacia langa Calea Victoriei, care ar fi apartinut faimosului ambasador german Manfred von Killinger, relatează Dan Ghelase.

Tunel betonat, posibilă intrare în buncărul de sunb imobil

 Lucrările de modernizare a bulevardului Dacia au avut ca efect şi întruperea tunelului care realiza o legătură cu buncărul de sub imobilul indicat.
"Şi mi-a povestit că, intre casă si ambasadă, ar fi existat un tunel betonat, mărturisit şi de proeminenţele de beton armat de pe faţada casei. Tunel care a fost desfiintat postbelic, poate si la realizarea segmentului respectiv de bulevard prelungit", a adăugat Dan Ghelase.

Imobilul unde se văd urmele fostului tunel este amplasat pe bdul Dacia

Agresiunea intemperiilor pune în evidenţă conturul tunelului cu umplutura de cărămizi.

Rămâne de cercetat de cei pasionaţi.

Foto: Dan Ghelase

Evadarea din Comitetul Central. Tunelurile şi buncărele

Istoria Revoluţiei din 1989, dar şi destinele noastre ar fi fost cu totul altele dacă la data de 22 decembrie, în jurul orei 10.00, planul Luceafărul" ar fi funcţionat.

Este vorba despre planul de evacuare a soţilor Ceauşescu din Comitetul Central, asediat de manifestanţii furioşi. O reţea de tuneluri, considerată ultra-secretă, străbate Capitala şi uneşte puncte strategice din oraş.

Reportajele Telejurnalului au prezentat în premieră galeriile ce l-ar fi salvat pe Ceauşescu şi de ce planul întocmit de Securitate nu a funcţionat.

Televiziunea Romana, TVR1, TVR2, Cultural, International

Romulus Cristea de la minutul 2,18 si de la min 4,18

Evadare din CC-PCR
- Watch more Videos at Vodpod.

* Film difuzat de TVR 1 in data de 30 ianuarie 2011 in cadrul emisunii Reportajele Telejurnalului -

Un reportaj de Cristian Răuţu şi Mihai Florea; Editori imagine: Bogdan Gheorghe, Sorin Florea ;

Şi ce s-a petrecut ulterior, după arestarea soţilor Ceauşescu şi până la executarea lor la Târgovişte, a rămas învăluit în mister. Până acum. Timp de trei zile, cuplul dictatorial a fost ţinta unor tentative de asasinare. Cine le-a ordonat şi cum s-a ajuns la varianta faimosului proces de o oră, soldat cu condamnarea la moarte a lui Nicolae şi Elena Ceauşescu? 

In documentar sun intervievaţi Romulus Cristea, Alex Stoenescu şi arh. Camil Roguski.

Subteranele de la Comitetul Central

Reportajul "Subteranele Bucureştiului" a fost difuzat la televiziunea franceză în 27 decembrie 1989. Filmul prezentat relatează despre reţeaua subterană de tuneluri, "un veritabil oraş subteran creat de Ceauşescu pentru a se asigura apărarea" şi unde s-ar fi putut refugia "luptătorii Securităţii", poliţia secretă a regimului, după fuga dictatorului.(încărcarea imaginilor video durează câteva momente)

Imaginile ne arată un soldat deschizând o uşă metalică lovind cu bocancul. Apoi, faţa militarului cuprinsă de teamă în momentul când s-a aflat faţă în faţă cu un agent al Securităţii. Soldatul utilizează un ascensor pentru a coborî în buncărul personal al dictatorului Ceauşescu.Pe o masă se văd resturile unui prânz frugal. Frigderul e plin de produse din carne.

Vidéo Ina - Les souterrains de Bucarest, vidéo Les souterrains de Bucarest, vidéo Histoire et conflits Révolutions et coups d'Etat - Archives vidéos Histoire et conflits Révolutions et coups d'
- Watch more Videos at Vodpod.

Soldatul bruschează un agent al Securităţii care tocmai ar fi încercat să se refugieze în reţeaua de tuneluri.Civilii şi militarii îl legitimează pe agentul Securităţii. Comentatorul postului de televiziune din Franţa sugereză că portocalele descoperite asupra suspectului ar indica apartenenţa se Securitate, un indiciu care în prezent iscă doar ilaritate.Apoi, soldatul explorează un lung tunel, de-a lungul căruia se întinde un canal cu apă.
Civilul care apare in imagini, alături de militari şi care verifică actele presupusului luptător al Securităţii se numeşte Adrian Done.

Construcție subterană în zona Unirii

Un posibil tunel sau un canal care probabil asigura drenarea unui afluent al Dâmboviței a fost decopertat, în zona Unirii, în punctul unde începe bulevardul Regina Maria, la capatul liniei de tramvai nr. 32.  Amplasamentul, construcția și materialele utilizate indică perioada 1870-1890, ca posibil interval al construirii.

 Foto 1: Porțiune segmentată dintr-o construcție subterană, din cărămidă, în zona Unirii. Foto: arh. Adrian Bălteanu

Canalul boltit este realizat din cărămidă, diametrul fiind de peste doi metri. Rosturile realizate cu mortar nu sunt foarte mari ceea ce indică că este probabil vorba de un tunel (canalizare) nu foarte veche. Construcția a ieșit la iveală în urma unor lucrări realizate de RATB pentru modernizarea liniei de tramvai din zonă.

Interesant este însă faptul că traseul presupusului tunel nu se suprapune în planurile urbanistice ale Bucurestiului  din 1911, nici în cele actuale, cu traseul  vreunei străzi ceea ce ar putea însemna că a fost decopertată o construcție anterioară anului 1911.

 Foto 2: Segment de tunel/canal, din cărămidă, în zona Unirii-Piața Regina Maria. Foto: arh. Adrian Bălteanu

 Construcția prezenta la data fotografierii (18 iulie 2010) mai multe secționari datorită lucrărilor care se executau pentru modernizarea liniei de tramvai de la suprafață. De asemenea, erau vizibile acumulări de apă, lână construcția de cărămidă, în zonele deteriorate.

Foto 3: Planul Bucureștiului din 1911 (cu albastru) suprapus cu planul din 1991 (gri). Cu roșu este marcat segmentul de tunel. Foto: arh. Adrian Bălteanu

Foto 4: Decopertare în zona Unirii- Piața Regina Maria, la capătul liniei de tramvai nr. 32

Deoarece traseul tunelului nu se suprapune în planurile Bucureștiului de la 1911 (nici după aceată dată) cu traseele străzilor din zonă este de presupus că aceată construcție este anterioară anului 1911 și ar putea fi o canalizare realizată în perioada 1870-1890 când în vechiul București s-au efectuat lucrări de drenare a albiei râului Dâmbovița. Canalul ar fi putut colecta un mic afluent al Dâmboviței, sau un alt izvor, din zonă.
În prezent, la fața locului, prin canal se scurge un fir de apă limpede, transparent.

Vezi un rezumat și la adresa:  http://romuluscristea.wordpress.com

Subteranele de la Casa Poporului

Persoanele interesate să viziteze interiorul Senatului, adăpostit de Palatul Parlamentului (cunoscut şi sub denumirea de Casa Poporului) vor putea trece, în perioada 28-29 mai, prin sala de plen şi vor coborî în subteranul clădirii, unde vor putea să parcurgă, la pas, un tunel de aproape 130 de metri, care face ieşirea către bulevardul Naţiunile Unite.

Turul Senatului va începe, potrivit organizatorilor, la Intrarea A1, dinspre Calea 13 Septembrie, vizitatorii urmând să urce scara monumentală din marmură spre nivelul P1.

Cei care vor participa la evenimentului "Zilele Porţilor Deschise la Senat" vor putea vizita, în ordine, cabinetul preşedintelui Senatului, Mircea Geoană, Salonul oficial, centrul de presă, zona casetelor pentru informarea senatorilor, foaierul sălii de plen, sala de plen a Senatului, Sala Avram Iancu, Sala Constantin Stere, Salonul Alb, periplul urmând să se încheie cu o vizită în subsolul Senatului, la nivelul - 9 metri.

more about "FOCUS: Turul Senatului va începe cu "...", posted with vodpod

Acesul vizitatorilor în sălile Senatului va fi limitat, astfel încât să se evite producerea unor distrugeri, aşa cum s-a întâmplat cu ocazia "Porţilor deschise la Camera Deputaţilor", unde pielea de Cordoba a fost tăiată şi scrisă cu pixul, iar unii dintre vizitatori au plecat luând ca suvenir ciucuri de la draperii.

În subsolul clădirii, va putea fi străbătut pentru prima dată un tunel de 127 de metri aflat la nivelul - 9, prin care se iese către Bulevardul Naţiunilor Unite.

Participanţii la vizita de documentare a traseului au ajuns în subsolul Senatului, la nivelul  minus 9 metri, coborând pe o scară circulară cu lungimea de cincizeci de metri. Subsolul Senatului include, în partea amenajată, printre altele, spaţii de lucru pentru personalul din serviciile acestei Camere, spaţii destinate depozitării de echipamente şi materiale, un depozit de arhivă şi o sală de informare, documentare şi studii.

Tunelul, care porneşte de sub corpul A1 al Senatului permite ieşirea din subsol în Bulevardul Naţiunilor Unite, fiind folosit pentru aprovizionare, evacuare şi activităţi tehnice, aici aflându-se centrala de ventilaţie, punctual termic, grupul electrogen şi anexe ale unităţilor de alimentaţie publică din Senat. Deplasarea prin tunel va oferi vizitatorilor posibilitatea de a vedea structura de rezistenţă ale clădirii Palatului Parlamentului, cu detalii ale modului au fost executate armarea şi diafragmele de beton. La realizarea clădirii, calculele de rezistenţă au fost făcute astfel încât aceasta să poată face faţă unui cutremur de peste opt grade pe scara Richter, potrivit Mediafax.

Tunelul nu este nici în prezent finisat, iar lipsa unei bune izolaţii face ca în unele locuri apa  freatică să se infiltreze prin tavan şi să se strângă  în câteva bălţi. Vizitatorii vor trebui, de asemenea, să ocolească, din loc în loc, materialele de contrucţii depozitate de-a lungul tunelului.

Vor fi luate unele măsuri pentru protecţie, urmând să fie contruite scări de lemn şi balustrade, şi afişate, la loc vizibil, instrucţiuni pentru siguranţa celor care vizitează tunelul.

Pentru siguranţa celor care vor veni să vadă Senatul şi subsolul acestuia, organizatorii vor aduce un echipaj SMURD, pregătit să intervină în caz de urgenţă.

Vizitatorii vor fi organizaţi în grupuri de câte cincizeci de persoane, care vor fi însoţite de câte doi - trei angajaţi ai Senatului, traseul urmând să fie parcurs în circa o oră şi jumătate. Vizitatorii vor fi aşteptaţi în parcarea din Piaţa Constituţiei de autobuze care le vor asigura transportul.

Video: Mediafax

Tunelul Sfinţilor la Straja

Un tunel de 54 de metri, săpat în stâncă, a ajuns una dintre atracţiile staţiunii Straja. Din anul 2006 intrarea în Schitul Straja se face printr-un tunel lung  pe pereţii căruia este pictat în întregime Calendarul Bisericesc şi scene din Vechiul şi Noul Testament.

Pe pereţii tunelului sunt pictaţi 365 de sfinţi din calendarul ortodox. 

 

Foto: Franz_Schneider

Pe timp de iarnă, tunelul este singura cale de acces spre schitul din lemn din staţiune. Staţiunea turistica Straja mai este de asemenea cunoscută şi datorita procesiunii "Drumul Crucii" organizată în Vinerea Mare a Sărbătorilor Pascale.

Foto: crestinortodox.ro

Anual, în Vinerea Mare are loc "Drumul Crucii", singurul pelerinaj ortodox din Romania care străbate muntele Straja, până la schitul construit în vârful muntelui.

 "Drumul Crucii" a fost iniţiat de Emil Părău, un om de afaceri din orasul Lupeni, in anul 2000, dupa ce a finalizat construcţia schitului din masivul Straja. De atunci se reface drumul parcurs de Mântuitorul Isus Hristos cu cele 14 popasuri. La fiecare dintre acestea există cate un bazorelief care simbolizează scena respectivei opriri făcute de Mântuitor în drumul său către muntele Golgota. La fiecare basorelief soborul de preoţi care participă la procesiune se opreşte pentru a se ruga.

An de an, circa 4.000 de persoane şi 20 de preoţi participa la procesiunea Drumului Crucii din Straja. Ei duc pe umeri o cruce în mărime naturală, în care se găsesc încastrate părticele din crucea pe care a purtat-o Mântuitorul şi pe care a fost răstignit pe Golgota. Crucea se găşeste în Schitul Straja.

Puteţi vedea Imagini video de la TVR în articolul Tunelul Sfinţilor la Straja.

Subterane din alte zone - inca o pagina

Am deschis, tot în cadrul acestui blog despre subteranele oraşului încă o pagină tematică denumită "Subterane din alte zone" (http://rcristea.blogspot.com/p/subterane-din-alte-zone.html).

Pagina va conţine articole pe aceeaşi temă ca a blogului, despre tunele, buncăre şi forturi, însă din alte zone ale globului (Rusia, ţările nordice, SUA, Germania, Franţa, dar şi din Asia şi Africa).

Primul articol postat la secţiunea Subterane din alte zone este despre tunelul Lefortovo, din Moscova, Rusia, denumit şi Tunelul Morţii.

* În video: Buncărul şi tunelurile Burlington din Anglia, contruite în anii '50, cu destinaţia de adăpost şi punct de comandă anti-atomic, recent scoase la vânzare:

Postat pe Youtube de philnottinghill 

De asemenea, voi continua seria de articole despre subteranele din România (am pregătit deja o serie de materiale documentate şi fotografii) şi cât de curând voi deschide o secţiune (pagină nouă) despre explorări urbane.

Planurile unui tunel de la Manastirea Arbore scos la vanzare pe Okazii

Câteva schiţe cu un presupus tunel subteran localizat lângă mănăstirea Arbore au fost scoase la vânzare pe portalul de licitaţii Okazii.ro, de o persoană din Rădăuţi. Suma pentru care a licitat un singur doritor, la data de 9 august 2009, a fost de 200 lei.  Vânzătorul susţinea că hărţile pe format A4 sunt din anul 1851.

Textul de pe pagina de licitaţie era următorul: Document si harta pe verso,tunel subteran,Arbore,Bucovina,1851; Format apropiat de A4,pe verso harta cu tunelul din Arbore,Bucovina,plecand din biserica zidita de Stefan cel Mare(stanga jos),traversand subteran un parau pana la o locuinta.Raritate.Intrarea in tunel din biserica a fost blocata,tunelul existand probabil pana in ziua de azi,probabil cu portiuni surpate.

Un link al celor două fotografii conducea către contul lui petflorin de la un portal american de fotografii , denumit Photobucket. La prima vedere, e greu de crezut în autenticitatea acestor hărţi, în primul rând calitatea hârtiei de un alb imaculat nu pare alterată de trecerea a 160 de ani după cum pretinde vânzătorul, iar cele două schiţe prezentate pe site au adnotări cu mai multe tipuri de caractere şi cerneluri.

Biserica Arbore este o biserică pictată pe exterior din comuna Arbore, judeţul Suceava, cu hramul Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul, ctitorită în anul 1503 de Hatmanul Luca Arbore, pe malul râului Solca din Bucovina. Luca Arbore a fost înmormântat în ctitoria sa. Chivotul de mormânt al ctitoruliui (în pronaos) este apreciat ca cel mai valoros însemn funerar de stil gotic din Bucovina.

Biserica pictată a mănăstirii este înscrisă pe lista patrimoniului cultural mondial UNESCO.

Mănăstirea Arbore a fost construită din cărămidă şi piatră extrasă de la carierele din zonă., potrivit informaţiilor de pe site-ul Mănăstiri din Bucovina. Cu plan dreptunghiular la exterior (fără turlă) şi fals-trilobat în interior (absidele sunt două nişe arcuite în grosimea zidurilor laterale), biserica are o formă nemaiîntâlnită până atunci la ctitoriile epocii. Silueta deosebit de elegantă a construcţiei este accentuată de prelungirea pereţilor spre vest cu cca 2,5 metri şi unirea lor la partea superioară prin arcadă, obţinându-se astfel un spaţiu semideschis ce apare pentru prima dată în arhitectura moldovenească.
Pictura interioară a fost serios afectată în secolele XVII-XVIII când edificiul, supus vitregiilor istoriei, a rămas fără acoperiş. Tablourile votive (în pronaos şi naos) înfăţişează totuşi desluşit pe ctitor şi familia sa în două ipostaze, figurile fiind profund portretizate laic. Sfinţii şi sfintele (în pronaos) au adesea nimburile în relief şi aurite, semn al opulenţei caracteristice fruntaşilor feudalităţii locale, chiar într-o perioadă de permanente conflicte cu Poarta otomană împotriva căreia se invocă victoria, simbolic, în Cavalcada Sfintei Cruci (pronaos).

Tunelul castelului Bran a fost construit în anii '30

Tunelul castelului Bran a fost construit în anii '30, la ordinul reginei Maria pentru a facilita accesul în castelul Bran. Acest tunel nu a fost niciodată deschis publicului vizitator. Noul proprietar a decis în acest an, după restituirea castelului de către stat, să facă acest lucru, astfel că turiştii care vor vizita monumentul castelul Bran vor putea urma drumul pe care îl parcurgea familia regală atunci când dorea să ajungă, pe scurtătură, în hotel. De asemenea, scara secretă a castelului Bran este un alt captivant loc din castel. Ea a fost săpată încă din secolul XIV pe latura estică a cetăţii şi făcea legătura între etajele unu şi patru.

Castelul Bran este un monument al arhitecturii medievale | REALITATEA .NET

În curând, la Bran veţi putea chiar dormi o noapte în castelul lui Dracula., potrivit Realitatea TV. Sau veţi putea fi spectatorul unei piese de teatru jucată în curtea castelului, după care să luaţi cina în unul din turnuri. Aceste lucruri vor fi posibile, contra unor taxe de vizitare a monumentului de la Bran.

În apartamentul principesei Ileana, fiica favorită a reginei Maria, va fi amenajat un dormitor. Cei care vor dori să petreacă o noapte în castelul lui Dracula vor trebui să scoată din buzunar destul de mulţi bani.

Foto: Adrian; (Imagine prelucrată)

După ce a primit castelul, în 1920, de la Consiliul Braşov, în semn de recunoştinţă pentru contribuţia sa la înfăptuirea Marii Uniri, Regina Maria şi-a pus puternic amprenta asupra vechii fortificaţii medievale. Printre altele, a construit un tunel de acces şi a transformat curtea interioară în scenă de teatru.

Deşi niciun document istoric nu menţionează o şedere sau măcar o trecere a lui Vlad Ţepeş pe la Bran, unii susţin că acesta nu ar fi totuşi străin de castel. Cel puţin de o anumită încăpere. Trădat de boieri şi capturat de Matei Corvin în 1462, Vlad ţepeş a fost întemniţat la Visegrad. În drumul său spre Ungaria însă, domnitorul Ţării Româneşti a fost ţinut aici, în închisoarea de la castelul Bran aproximativ două săptămâni. 

Despre Conacul Golescu Grant si tunelul de refugiu (III)

Piatra de temelie a imobilului care adăposteşte în prezent Centrul de Plasament "Orhideea" a fost pusă în anul 1784, clădirea fiind cunoscută succesiv sub denumirile de Palatul Belvedere, Casa cu Turn, Palatul Grant şi acum Conacul Golescu Grant. Clădirea este situat în sectorul 6 al Municipiului Bucureşti având adresa cadastrală Aleea Ţibleş, nr.64. În urma protocolului semnat la data de 10 septembrie 1998, între Consiliul Local Sector 6 şi Inspectoratul Şcolar al Municipiului Bucureşti, în aplicarea prevederilor art. 41 din O.U. 26/1997 privind protecţia copilului aflat în dificultate, centrul este parte integrantă a DGASPC Sector 6.

Palatul poate fi catalogat drept monument istoric şi de arhitectură. Încă de la începuturile construcţiei era renumită pentru pivniţele sale, ornate cu faianţă italienească, precum şi pentru tunelele care leagau palatul de mănăstirea Chiajna (săpat de-a lungul albiei Dâmboviţei şi folosit , se pare, de pandurii lui Tudor Vladimirescu) şi de palatul Cotroceni. Tunelurile de refugiu , clasificate în lista monumentelor istorice la categoria monumente istorice s-au prăbuşit în urma cutremurelor din 1940 şi 1977 cât şi bombardamentelor din 1944. Au rămas însă vizibile, şi în zilele noastre gurile de intrare şi segmente de tuneluri (amenajate în perioada secolului XVII-XIX) între str. Zinica, str. Golescu şi str. Adrian Fulga.



În jurul anului 1784, Dinicu Golescu a început construcţia pentru ridicarea unei reşedinţe de vară pe malul râului Dâmboviţei. În 1830 Dinicu Golescu şi Heliade Rădulescu hotărăsc ca destinaţia acestei “case cu turn” să devină pension pentru fetele boierilor scăpătaţi. Palatul “Belvedere” ridicat chiar pe malul rîului era inconjurat de un parc imens, cu arbori seculari, din care au mai rămas câteva exemplare de castani.



Întrucât Dinicu Golescu a decedat înainte de punerea în practică a proiectului, în 1859, palatul a fost dat ca zestre nepoatei Zoe Racovita, căsătorită cu Ephigram Grant, consulul Angliei la Bucureşti. Astfel palatul a fost reamenajat şi a luat numele de Palatul Grant.

In 1930 familia Grant donează palatul statului român, pentru a deveni pension, aşa cum iniţial hotărâse Dinicu Golescu.

În 1994 clădirea a fost reconsolidată.

Foto: Dan Ghelase şi imagini din volumul "Enigmele Bucureştiului" de Simion Săveanu

Imagini de la Tunelul Golescu Grant (II)

Despre tunelul de la Palatul Belvedere găsim o menţiune în Lista Monumentelor Istorice- Municipiul Bucuresti, la poziţia 119: "Tunel de refugiu - Str. Ţibleş 64, pe malul stâng al Dâmbovitei, între str. Zinica Golescu şi str. Adrian Fulga; Datare: sec XVIII- XIX (vezi şi articolul anterior postat pe site).


"Alte referiri se găsesc în cartea reporterului de teren Simion Saveanu, "Enigmele Bucurestiului", apăruta în anul 1973, la Editura pentru Turism. Acest jurnalist devenit scriitor a avut meritul de a vorbi cu bătranii locului, de a culege şi verifica informaţiile strânse, şi de a cerceta la faţa locului tunelul.
Tunelul (de fapt o iesire de urgenţă) se afla în partea stânga (privind spre intrare) a imobilului de pe strada Tibles nr.64. Intrarea avea la inceput o poarta (usa metalica), distrusa ulterior in timpul construirii caminului de langa .
Malul a fost consolidat printr-o întărire cu placi. Intrarea se prezintă printr-un gol nu prea larg deasupra unei părţi a acestei întăriri.
Partea construită constă dintr-o camera hexagonală cu o boltă rotundă si un coridor care se ramifica din partea stanga a acestei camere. Coridorul are în jur de 25 metri (partea accesibilă), o lăţime de aproximativ 50 cm şi o înălţime de circa 60 cm (partea care a rămas accesibilă din înălţimea iniţială, datorită colmatării cu deşeuri şi pământ a coridorului).

Urme evidente de deşeuri menajere (de la resturi de haine, ambalaje, gunoaie din construcţii ) indică că galeria tunelului este locuită de oamenii străzii, iar locuitorii din zonă aruncă gunoaie în galeria subterană. Există urme de ardere şi negru de fum în camera hexagonală provenite de la lumânări", potrivit unei documentaţii întocmite de membrii Asociaţiei pentru Dezvoltare Durabilă “Zorile”.


Cel puţin 20 metri din tunel intră pe sub proprietatea imobilului din Str.Ţibleş 64. Este probabil că odată decolmatat, tunelul să se continue până în pivniţa imobilului. Din relatările sugerate de Simion Săveanu, galeria ar putea comunica cu pivniţa imobilului, de unde plecă încă o galerie spre vechea albie a Dâmboviţei. Deoarece aceasta a cunoscut nenumărate fluctuaţi de-a lungul timpului, este aproape imposibil de reconstituit locul în care ipotetica galerie comunică cu exteriorul.

În prezent, palatul Belvedere este un cămin pentru copii instituţionalizaţi. Este parţial vopsit în roz ciclam (de exemplu, turnul), iar potenţialul său turistic este anulat complet de modul deficient de punerea în valoare.

În imagini: 1- Segment tunel; 2- Încăpere-pivniţă hexagonală; 3 - Mal taluzat; 4 - Schemă amplasament; 5 - Una din intrări în galerie; 6 - Palatul Belvedere (Conacul Golescu Grant)

Foto: Asociaţia pentru Dezvoltare Durabilă “Zorile” şi Dan Ghelase.

* În episodul 3, amănunte despre Conacul Golescu Grant şi construcţia tunelului de refugiu.

Tunelul de refugiu al Conacului Golescu Grant (I)

Singura galerie subterană din Capitală, catalogată monument istoric se găseşte în strada Ţibleş din sectorul 6, pe malul stâng al Dâmboviţei, între str. Zinica Golescu şi str. Adrian Fulga (carou cadastral 9 - 10; IH). Este vorba de Tunelul de refugiu al Conacului Golescu Grant, (cod LMI 2004: B-I-s-B-17889) aflat la nr. 119 pe Lista Monumentelor Istorice din Bucureşti a Ministerului Culturii şi Cultelor.
Tunelul este o construcţie datată secolul XVIII-XIX.

* Imaginea 1: Lista monumentelor istorice din municipiul Bucureşti: la nr. 119- Tunelul de la Conacul Golescu Grant (ctrl + click pentru a mări)

Ceea ce se mai poate vedea astăzi, în zona străzii Ţibleş sunt de fapt rămăşiţele unui vechi tunel a cărui lungime însuma în trecut câţiva kilometri. Galeria de refugiu făcea cândva legătura între reşedinţa de vară a lui Dinicu Golescu, Mănăstirea Chiajna şi Palatul Cotroceni, fiind săpat de-a lungul albiei Dâmboviţei. Se spune despre acest tunel că a fost utilizat şi de pandurii lui Tudor Vladimirescu.

* Imaginea 2: Localizare pe Yahoo Maps a străzii Ţibleş, unde se află tunelul de la Conacul Golescu Grant (click pe imagine pentru a o mări).

Tunelurile care porneau de la reşedinţa de vară a lui Golescu s-au prăbuşit, în mare parte în urma calamităţilor naturale (cutremurul din noiembrie 1940 şi cel din 1977), precum şi a bombardamentelor masive din 1944.
În prezent, segmente din fostul tunel se află în zona străzii Ţibleş, la Conacul Golescu Grant (cunoscut şi sub numele de Palatul Grant, Palatul Belvedere sau Casa cu Turn). În acest loc funcţionează Centrul de plasament "Orhideea", aparţinând de DGASPC Sector 6. Clădirea nu este inclusă în lista monumentelor istorice a MCC.

* În următorul articol, imagine ale tunelului şi împrejurimi şi o descriere de la faţa locului.

În curând, un documentar-serial despre singurul tunel monument istoric

Începând de marţi, 24 martie a.c., puteţi citi pe acest blog un documentar- serial despre singurul tunel clasificat monument istoric, din Bucureşti.


Pe lângă documentaţie veţi putea viziona şi mai multe fotografii realizate de curând, la faţa locului, de Asociatia pentru Dezvoltare Durabila “Zorile” şi Dan Ghelase.
Tunelul se află într-o stare avansată de degradare, fără ca în zonă să existe vreun panou de identificare sau împrejmuire.

Reteaua subterana - Braila

Cândva căi pentru transportat praful de puşcă, hrubele au devenit în anii din urmă motiv de surpare a locuinţelor brăilenilor. Nu au fost niciodată catalogate integral, iar când conducerea Muzeului a propus – periodic, din 1989 încoace – punerea lor în valoare, răspunsul administraţiei locale a fost negativ. Porţiuni din aceste hrube, amenajate ştiinţific şi atractiv, ar putea reprezenta puncte deosebite din punct de vedere al atracţiei turistice. Hrubele Brăilei sunt mai degrabă o legendă, câtă vreme nimeni nu mai poate să admire măcar o porţiune din ele. Legende întregi se ţes, din timp în timp, ba că acolo ar fi stat luptători anticomunişti între anii 1947 – 1960, ba că mai târziu, prin anii ‘70, aici s-ar fi aciuat niscaiva spioni. Nimic mai fals. În 1955, s-a decis că hrubele Brăilei trebuie să fie astupate. „Erau fenomene de tasare în urbe şi-atunci s-a trimis o comisie de la Institutul de Geologie al Academiei care a făcut o documentare ce a avut nişte sondaje geo la bază. S-au găsit puzderie de hrube pe care le-au catalogat «hrube umede», «hrube uscate» şi «hrube cu apă» în ele, pe diferite nivele. Ăsta este stadiul la 1955, mai, şi după aceea s-a poruncit această astupare care, însă, a fost parţială pentru că unii au cerut să le lase câte o porţiune neastupată”, povesteşte despre aceste „comori” prof. univ. dr. Ionel Cândea, arheolog, directorul Muzeului Brăila, unul dintre puţinii brăileni care mai încearcă să aducă în faţa publicului hrubele. Arheologul a propus, din 1990 încoace, tuturor celor care au condus Brăila un plan de refacere şi de utilizare a unor porţiuni din hrube, dar răspunsul s-a lăsat mereu aşteptat. Legături între Citadelă şi bastioane „În Brăila anului 2008 păstrăm, încă, doar câteva segmente din cele ce-au fost hrubele cu caracter militar ale Brăilei înainte de 1828, anul eliberării de sub turci. Ele duceau mai totdeauna de la fortificaţia ultimă, deci de la Citadelă – zona de nord Grădina Mare, de la Vadul Schelei – până la ultimul zid de apărare către Bulevardul Cuza de astăzi, unde se aflau cele nouă bastioane, amplasamentele tunurilor din Garnizoana Brăila. Tot transportul de pulbere, de praf de puşcă, între Citadelă – locul depozitului – şi tunurile aflate pe bastioane se făcea, probabil, în cea mai mare parte – nu avem izvoare scrise, deducem – prin aceste căi subterane. Evident că după 1829-1830 aceste galerii s-au prăbuşit în cea mai mare parte, dar foarte multe dintre ele au şi rezistat pentru că multe dintre ele erau căptuşite cu cărămidă”, precizează Cândea. Segmente din acest traseu de hrube s-au păstrat pe Bulevardul Panait Istrati, fost Sulina, pe strada Împăratul Traian şi în alte câteva zone din urbe, dar pe terenuri proprietate privată unde este dificil de realizat un program de reabilitare şi de vizitare de către public. Şanse de reabilitare, în Cetăţii nr. 43 şi Grădina Publică Un segment care poate ajunge să fie vizitat de public, chiar dacă deocamdată el se află pe o proprietate privată, este pe strada Cetăţii nr. 43. Aici a fost construită, în 1812, la revenirea turcilor în cetatea Brăilei, o nouă pulberărie, după ce în 1810 cealaltă sărise în aer. A fost amenajată la peste 4 metri adâncime, pe o suprafaţă de peste 40 metri pătraţi. Se păstrează, se pare, cam 50 de metri în lungime din această hrubă care este catalogată şi înscrisă în lista obiectivelor monumente istorice ale Brăilei. Ionel Cândea subliniază: „Ce se poate face acolo? În primul rând, cercetarea şi consolidarea zonei, cercetarea însemnând o cercetare arheologică scurtă, un sondaj; în al doilea rând, o consolidare a tot ceea ce este acolo pentru că lucrurile au fost lăsate în dezordine de Întreprinderea de Vie – Vin, care atunci când a fost declarată falimentară a spart budanele construite acolo – pentru că intrarea este îngustă, s-au construit, pe loc, budane uriaşe în care au păstrat vin şi la plecare le-au spart. S-a adunat mucegai, deşi există răsuflători; răsuflătorile trebuie însă identificate, deschise şi abia atunci spaţiul poate fi amenajat cum se sugera încă de când exista Întreprinderea de Vie acolo. În stânga, cum cobori pe scări, era amenajat un spaţiu de degustare şi de protocol, pe parcursul a câţiva metri, iar spaţiul din dreapta poate fi pus în valoare ca subsecţie a Muzeului unde să facem un centru, cu bază de date care să privească fortificaţiile – pentru că este un element al vechii cetăţi, nu a mai rămas nimic din vechea cetate, din toată cetatea Brăilei, cât a fost ea de teribilă nu a mai rămas decât acest segment. Acest centru de date ar putea să privească toată Dunărea, că suntem europeni acum, din Germania până la Belgrad în jos, Giurgiu, tot ce există, stânga-dreapta, Nicopole, Silistra etc. cu tot ceea ce înseamnă istoria lor, cu proiecţii şi cu amenajări pe un proiect pe care îl am eu în minte de mult. Cei interesaţi, dar şi oaspeţi să poată intra acolo să ia cunoştinţă de istoria fabuloasă care este istoria Brăilei în conexiune, evident, cu istoria oraşelor de pe Dunăre şi a oraşelor din vestul Mării Negre. Deci, acest segment de hrubă poate fi un centru de istorie a fortificaţiilor de pe valea Dunării, cu hărţi, cu sisteme moderne de informare la dispoziţie, un loc unde accesezi, dai un clic şi vezi tot ceea ce înseamnă istoria cetăţii, să spunem, a cetăţii Belgradului, vezi tot ce înseamnă cetatea – construcţii etc. Este extraordinar, avem copii, tineret, adulţi chiar care habar nu au de unele lucruri şi pe care ar putea să le afle intrând pentru jumătate de oră sau o oră de vizită în asemenea centru”. Spaţiul poate fi răscumpărat de la proprietar, dacă există voinţă în acest sens. Cu mai multă implicare financiară, pentru că porţiunea e probabil surpată pe întreaga întindere, se poate reabilita şi hruba de sub Grădina Publică, al cărei capăt este vizibil sub scările parcului central, acolo unde la un moment dat s-a zidit intrarea cu cărămidă. Şanse ar fi; fonduri europene se pot accesa prin diverse programe. Mai nou, actualul primar Aurel Simionescu a solicitat directorului Cândea implicarea în desfăşurarea unui asemenea proiect. Să sperăm că acum, după 19 ani de la evenimentele din decembrie 1989 şi la un an şi jumătate de când suntem în UE să arătăm că gândim în stil occidental. Deocamdată, comorile Brăilei zac sub pământ, călcăm peste ele, având cel puţin certitudinea că nu le distrugem cu bună ştiinţă; din păcate, cu siguranţă, se distrug prin neprotejare.
Autor: Armanda Filipine;
Foto: Ziarul de Braila;
Articol aparut in Ziarul de Braila din 21 iunie 2008;
**********
In continuare, cateva din comentariile cititorilor la articolul de mai sus:
* scris de corsa, iunie 22, 2008
pe Bd.-ul A.I.Cuza pe locul unde s-a ridicat edificiul Micutelor Franciscane si care adapostestecopii orfani .Cu ocazia sapaturilor a fot descoperita o hruba care era cu trei antecamere coborand pe doua niveluri si care am inteles ca servea drept carciima in perioada 1830. Am fost uimit si totodata incantat de structura arhitecturala si de rezistenta hrubei. Am vazut chiar un crniu de om la o adancime de 1,5 m. in teren descoperit cocazia sapaturii de catre un excavator. sunt curios daca s-a pastra acea hruba cu ocazia construirii esificiului. Pozitia exacta este urmatore. B-dul .I.Cuza colt cu tr. Bateriei.
* scris de Dan, iulie 10, 2008
M-as bucura mult sa pot vizita ce se mai poate din aceste hrube si sa aflu mai mult despre istoria Cetatii Braila. Si in orasul meu,Sibiu a demarat o actiune in acest sens incepandu-se cu cartografierea si salvarea a ce se mai poate,caci zona din incinta celei de a treia centuri de fortificatii este impanzita de tuneluri.
* scris de Mariana, septembrie 25, 2008
Am locuit cand eram copila pe strada Stefan cel Mare nr.3. In timpul demolarilor din 1978-1982, de pe partea stanga a strazii, cum te uiti la fluviu,s-a cascat o goapa mare surpata in urma actiunii unor budozere asupra unor case aflate in curs de demolare. Utilajele au parasit locul si o buna bucata de vreme demolarile nu au mai inaintat. Dupa plecarea acestora, mai multi copii, printre care ma aflam si eu, am plecat in cercetare si am dat peste o asemenea hruba. Se putea ajunge cu usurinta datorita peretilor si caramizilor surpate, era ca pe marginea unui pante de deal. Am coborat in hruba. Intr-adevar era imensa, cam 3-4 m inaltime si 10 m latime, boltita, captusita cu caramida rosie, bine conservata. Mirosul era ca de casa veche neaerisita. Hruba era goala. Partea de jos era ca un drum de tara pietruit, uscat. Nu am inaintat prea mult in ea de frica sa nu fim prinsi inauntru de moloz sau de surparea peretilor constructiei in sine. Constructia se indrepta spre Dunare, cam la 4-5 metri adincime,pe o lungime de 15m (mai mult nu am vazut pentru ca se intuneca pe masura ce inaintai, nici capatul nu se zarea).
Dupa aceasta incursiune a noastra, nu am observat nici o activitate importanta a autoritatilor prin care sa se conserve aceasta contructie extrem de bine conservata. Pur si simplu mi-a parut rau ca blocurile care urmau sa se construiasca in zona centrului nou al orasului( in apropiere de hexagoane) o vor distruge cu fundatiile lor. Amintesc ca era in zona strazii Stefan ce Mare in apropiere de faleza Dunarii. Deci, constructia hrubelor nu s-a oprit in zona bulevardului Al. I Cuza cum se specifica in articol. Am postat in 24.09.2008 acest articol pentru ca in aceasta zi l-am descoperit. Inca ceva, consider o blasfemie ca aceste hrube, daca vor fi reconditionate, sa se transforme in locuri de degustare a vinului sau in carciumi, dupa cum isi planifica unii dintre mogulii orasului. Si asa orasul este plin de restaurante si de betivi. Le consider monumente istorice si lucrari de genistica si fortificatii. Cred ca asa trebuie sa ramana, situri arheologice daca doriti. marioaraburciu@yahoo.com